Luarea Deciziilor în Cadrul Familiei - Putere vs. Negociere

1. Întrebările cercetării:

1.Cum se ia o decizie în cadrul famiiliilor sub 30 de ani?

2.Cum se ia o decizie în cadrul familiilor peste 30 de ani?

3.Care este rolul bărbatului în cadrul familiei şi cum influenţează acesta decizia?

4.Care este rolul femeii în cadrul familiei şi cum influenţează aceasta decizia?

5.Cum este implicat copilul în luarea deciziei?

6.Care sunt deciziile luate în comun?

7.Care sunt deciziile luate individual?

8.Care sunt deciziile considerate importante în cadrul familiei?

2.Documentare teoretică:

Familia face deja parte din categoria instituţiilor disputate, controversate, atât în plan etic, moral, juridic, teologic, religios, cât şi în plan ştiinţific. Care altul ar fi rostul unor discipline precum istoria familiei, antropologia familiei, sociologia sau psihologia familiei decât tentativa de a elucida ori de a explica anumite trăsături şi evoluţii care stârnesc nedumerire şi care antrenează consecinţe, chiar mutaţii grave la nivelul societăţii ca ansamblu şi, implicit, la nivelul individului? Dacă înainte de descoperirea problemelor şi „disfuncţionalităţilor” apărute în cadrul familiei în efortul ei de adaptare la societatea modernă, părerea generală era că familia este principala sursă a sociabilităţii umane, că modelul familial este cel care a fost- şi trebuie, în continuare, să fie- preluat în organizarea societăţii ca ansamblu (vechile societăţi şi actualele organizări sociale care se conformează încă unui model tradiţional, păstrează modele de structuri inspirate de comunitatea familială) astăzi este răspândită ideea anacronismului modului de viaţă familial, chiar a familiei ca instituţie de sine stătătoare.

Jean Baechler: “Grupurile şi sociabilitatea”: “ Deşi cuplul este cel mai mic grup posibil, pentru sociologia comparată acest lucru nu este un truism ci o excepţie. Două cupluri modele îşi revendică din punct de vedere istoric dreptul de a reprezenta cel mai mic grup posibil: fie familia nucleară, fie familia extinsă/ lărgită. În ambele cazuri celula de bază e familia ci nu cuplul care nu e reprezentat şi resimţit decât ca instrument al unui scop ce îl depăşeste. Pretutindeni căsătoria prilejuieşte unul dintre principalele rituri sociale alături de naştere, pubertate si moarte.”

Chiar avatarurile semantice ale conceptului familie subliniază varietatea istorică a instituţiilor pe care o desemnează.

Termenul, a aparut la Roma, provine din”famulus”(servitor) şi a desemnat ansamblul sclavilor şi al servitorilor ce trăiau sub acelaşi acoperiş. Prin extensie de sens, familia a ajuns să cuprinda agnati ( rudele de linie paternă) şi cognati ( pe linie maternă) şi să devină sinonim cu gens ( rudele toate de acelaşi sânge- comunitate formată din aceste rude).

Poulange scrie că: “Ceea ce uneşte familia antică este un fapt mult mai puternic decât naşterea, sentimentele şi forţa fizică; este religia căminului şi a stramoşilor. Familia antică este o asociere religioasă ce depăşeşte singura asociere potrivit naturii.”

În această concepţie întâlnim termenul de familie până în Renaştere- sec 14. Dacă acceptăm ca definiţie minimală a familiei cea propusă de Claude Levi Strauss- “unitate mai mult sau mai puţin durabilă şi socialmente aprobată a unui bărbat cu o femeie şi a copiilor lor”- trebuie să acceptăm că această unitate socială implică o instituţie larg răspândită, exprimată în diverse forme concrete. Multe au disparut, altele le-au luat locul, dar familia a ramas ca o componentă a devenirii umanitaţii.

Procesul de modernizare a instituţiei familiale este un proces de adaptare la schimbările produse de revoluţia industrială, de revoluţiile politice - dar, în acelaşi timp, familia a fost un participant activ, cu un rol esenţial în cristalizarea economiei, valorilor şi comportamentelor moderne.