Managementul timpului în societatea postmodernă - Clock Time

În decursul unei zile ni se întâmplă de multe ori să auzim expresii ca „nu am suficient timp”, „dacă aș avea mai mult timp” sau „nu știu să îmi manageriez timpul productiv”. Timpul, reprezintă spațiul delimitat al vieții unui individ astfel că cu toții încercăm în viața de zi cu zi să facem cât mai multe - de aici survine și sentimentul de a fi pe fugă mereu și a nu avea suficient timp. De câte ori dorim să întreprindem o activitate cumva ajungem să fim constrânși ori de timp ori de activitățile pe care noi deja le-am creat sau ne-au fost creat de alții și trebuiesc duse la îndeplinire, marea majoritate a acestor activități sau sarcinilor într-un timp cu o dată limită. Ba chiar dacă ar fi să dau un exemplu, studenții sunt exemplul ideal deoarece viața lor orbitează în jurul studiilor pe care le urmează.. Toate activitățile întreprinse de fiecare om în parte au un lucru foarte prețios în comun, un lucru care se consumă foarte rapid și totuși influențează viața noastra pe atât de multe capitole, iar acel lucru este timpul.

În opinia mea timpul influențează viețile noastre mai mult decât ne dăm seama. Timpul poate îmbrăca atât de multe forme pentru fiecare, încât am putea spune că societatea în ziua de astăzi funcționează pe timpi multipli. O curiozitate de la care am plecat când am ales să abordez această temă a fost aceea că în calitate de activist și coordonator al unei echipe de voluntari mă confrunt zilnic cu lipsa timpului pentru a duce la bun sfârșit toate activitățiile planificare. În acelaș timp unul dintre motivele pentru care în general voluntarii care au și statusul de studenți, renunță la activitățiile de voluntariat este lipsa timpului. Din aceasta survine o altă întrebare, poate managementul timpului corect să ne ajute să fim mai productivi? După cum putem observa în literatura postmodernă acest subiect este unul de interes major fiind dezvoltate din ce în ce mai multe teorii și metode de management al timpului.

Mai multe tipuri de timp, fie că vorbim despre cât ne ia nouă să ajungem la locul de muncă, fie că vorbim despre timpul liber sau ca timp trecut prezent sau viitor, timpul poate lua atâtea forme încât influențează societatea în ansamblu, pe mai multe planuri. Pentru noi timpul trece liniar, este universal, adică dacă pe Pământ au trecut două ore atunci înseamnă că oriunde, în orice colț al Universului au trecut tot două ore. Pe această linie a timpului nu putem să ne mișcăm decât înainte, nu putem să mergem înapoi în trecut, nu putem să ne transpunem în viitor. Aceasta era și viziunea lui Newton despre timp.

Nu se poate să vorbim despre timp fără să îl pomenim pe Einstein. Dacă pentru Newton timpul era liniar, pentru Einstein timpul este relativ, timpul are bucle, timpul trece diferit în funcție de locul unde ne aflăm. În teoria relativității, Einstein face unele afirmații uimitoare: spațiul și timpul sunt strâns legate, de fapt ele sunt unite; gravitația care l-a intrigat atât de mult pe Newton nu mai este privită ca o simplă forță, ci acum ea înseamnă curbura spațiului și a timpului. Conform teoriei relativității nu doar prezența materiei are influență asupra trecerii timpului, ci și mișcarea. Deja vorbim despre conceptul numit Clock Time: timpul contra ceas, prin care oamenii din ziua de azi au viețile legate de timp; nu poți trece pe lângă un om și să nu îl vezi cum stă relaxat, fară a se gândi măcar o secundă la cât este ceasul sau cât e ora, minutul sau secunda. Trăim în secolul vitezei și fiecare secundă contează. Asta datorită activităților pe care le întreprind zi de zi, fiecare. Unii oameni își programează viața, funcțiomează după programul din calendar sau agendă, sau sunt ghidați de diferite teorii de management al timpului.

Întrebările de la care am plecat sunt următoarele: Cum au ajuns oamenii să funcționeze în mod inconștient aproape la unison, desfășurând activități comune în același timp, cum s-a întâmplat, cum este posibil ca oamenii să devină din ce în ce mai multitasking? Cum își manageriază fiecare timpul astfel încât să poată rezolva tot ce și-a propus? Pentru a răspunde la aceste întrebări cred că trebuie să ne întoacem și să privim la trecut și la felul în care timpul a fost definit dea lungul istoriei.

Să analizăm mai întâi cu ce măsurau înaintașii noștri timpul. Au fost încercări ale oamenilor de a-și stabili o formulă/o limită temporală încă din timpurile străvechi pentru a se putea coordona și pentru a comunica între ei cât mai bine. Mai întâi după poziția soarelui, mai apoi cu diferite mijloace inventate de ei, iar în zilele noastre cu eternul ceas. De-a lungul timpului au tot evoluat, de la ceas cu cadran sau ceas cu apă egiptean prin care oamenii din antichitate încercau să stabilească un fir al timpului, la ceas mecanic, iar apoi ultimul dar nu cel din urmă ceasul care îl știm toți în zilele noastre, ceasul pe baterii sau pe bază de curent electric. Acesta este utilizat și în perioada modernă când a apărut ceasul pe bază de baterii, care mai târziu în era postmodernă va fi înlocuit de ceasul alimentat la curent electric. Concluzia este că măsurarea timpului, din ce în ce mai necesară în epoca noastră, a devenit mai precisă, mai exactă, cu o precizie mai mare după apariția ceasului mecanic. Ceasul astfel poate reprezenta prima foară de management al timpului mai ales prin exactitatea pe care acesta o aduce în viețiile noastre.

În altă ordine de idei, conform lui Eviatar Zerubavel în articolul numit ”The Standardization of Time: A Sociohistorical Perspective”: „Este mult mai convenabil să ne coordonăm temporar cu ceilalți prin timp formulări precum "la 4:55 P.M." decât prin formularea calendaristică, cum ar fi "pe 27 aprilie". Momentul de timp, așa cum îl știm astăzi, totuși, nu a apărut până în anul 1780, când Geneva a început să folosească "timpul mediu", preferând soarele (Howse 1980, p. 82). În timp ce ceasurile erau folosite mult timp înainte,timpul pe care l-au arătat a fost destul de diferit față de ce indică ceasurile astăzi.”