Metamorfoza relațiilor civil-militare într-un stat aflat în tranziție de la totalitarism spre o democrație specifică, precum și noile perspective în ceea ce privește misiunile armatei române ca forță constabulară

I. INTRODUCERE

Din vechi timpuri, suveranitatea nationala si securitatea au fost considerate esentiale pentru un stat viabil. In zilele noastre, rolul tarilor implicate in asigurarea securitatii trece printr-un proces fundamental de schimbare. Acest proces fundamental de schimbare a fost determinat atat de radicale transformari in ceea ce priveste tipurile de conducere ale unor state (tarile din fostul bloc comunist), precum si de noi conflicte armate care au generat solutii inovatoare si o noua maniera de a gandi conceptul de securitate in sine.

Odata cu aceste schimbari si in tara noastra au avut loc importante schimbari atat la nivel de structura, dotari, misiuni cat si la nivel de gandire si doctrina militara in ansamblul sau.

Atacurile de la 11 septembrie 2001 si urmarile lor nu au facut decat sa sublinieze nevoia acuta de schimbare si de regandire a strategiilor de securitate avand in vedere aparitia nefasta a terorismului si astfel dimensiunea strategica a razboiului este depasita de dimensiunea politica a acestuia prin ceea ce se numeste astazi ”razboiul asimetric” .

Motivatia dezbaterii unui astfel de subiect este aceea de a incerca succint sa tratez relatiile civil-militare din tara noastra din perspectiva studiului comparativ a acestor relatii dupa A.R. Luckham avand in vedere tranzitia statului roman de la totalitarism la un stat democratic precum si o microanaliza a noilor misiuni ce se impun armatei Romaniei ca membra cu drepturi depline a NATO.

Un studiu aprofundat a relatiilor civil-militare a fost realizat de I.N. Sava, Ghe. Tibil, M. Zulean in lucrarea “ARMATA si SOCIETATEA” in care sunt dezbatute diferite teorii ale unor autori de seama cum ar fi: S.P. Huntington, M. Janowitz, S.E. Finer, Ghita Ionescu etc. In aceasta lucrare se identifica “punctul slab” al diferitelor abordari existente in sensul ca autorii interesati de acest subiect analizeaza trunchiat, unilateral relatiile civil-militare, fapt pentru care autorii incearca in studiul lor sa ia in considerare si sa dezvolte o tipologie a relatiilor civil-militare bazata pe mai multe dimensiuni.

Lucrarea se desfasoara pe trei capitole in care se subliniaza relatiile civil-militare, armata forta constabulara (constabulary force) precum si concluziile extrase dupa acest succint studiu teoretic. Fiecare capitol evidentiaza concepte si teorii aduse in sprijinul dezbaterii temei pe care o supun atentiei dvs.

In acest demers teoretic nu am pretentia de a trage concluzii stiintifice de neclintit ci de a evidentia anumite aspecte intr-o desfasurare procesuala prin compararea cu alte cazuri studiate si chiar incadrarea cazului nostru in anumite tipologii si modele.

In final voi dezbate cativa termeni precum peace making, peace keeping, peace enforcement si peace building termeni indispensabili intelegerii holistice a conceptului de “forta constabulara” .

II. RELATIILE CIVIL-MILITARE

II.1. CONCEPTE

II.1.1 Relatiile civil-militare

Dupa cum spun autorii ce au dezbatut aceasta tema a relatiilor civil-militare, acestea reprezinta chiar daca au fost in atentia sociologilor militari o problema “eminamente politica, dificil de abordat”.

In sens strict conceptul dezbatut reprezinta relatiile de orice natura ce se stabilesc intre organizatia militara si puterea politica.

In lucrarea “Armata si Societatea” autorii acesteia extrag prin studiul aprofundat a mai multor lucrari ce au avut ca subiect de studiu relatiile civil-militare, ideea conform careia cei ce au dezbatut aceste relatii au fost numerosi dar o contributie de valoare au adus numai aceea care au ajuns la judecati de valoare, inferente, presupozitii ideologice care “sa justifice un status quo sau sa-l inlocuiasca printr-un altul considerat convenabil” .

Ce este de retinut in dezbaterea acestui concept este faptul ca avem doua institutii intre care inevitabil se stabilesc relatii, aceste relatii depind de o multime de variabile care corect identificate pot sa conduca catre o buna intelegere a conceptului in sine.

Astfel s-au reusit sa se extraga unele concluzii din lucrarile a mai multor autori cu privire la sistemul de optiuni ideologice prin unirea, apropierea conceptuala a acestora.

Prima concluzie provizorie ar fi aceea conform careia trebuie sa tinem seama de marimile puterii, daca acestea sunt mari sau medii. In cazul in care avem situatii politice stabile si solide care sunt caracterizate de un inalt grad de cultura politica, relatiile dintre civili si militari se subordoneaza unui joc complex de influente reciproce in care controlul se poate face intr-un mod obiectiv, chiar dezirabil.

Huntington este unul dintre autorii ce a dezbatut conceptul de relatii civil-militare care conchide ca incluziunea elitei militare in sfera puterii politice poate conduce la o incompatibilitate intre insasi participarea la puterea politica si profesionalismul armatei. Desigur aceasta ipoteza ideologica a fost depasita astazi prin alte teorii pe care le voi puncta in continuare. Astfel Janowitz si Finer considera ca militarii se subordoneaza intotdeauna intereselor politice specifice, ca ei exercita presiuni in acord cu domeniul lor de lucru, care se poate realiza facil prin insasi mecanismele institutionale si din acest motiv puterea politica civila ii poate controla cu dificultate. De remarcat este faptul ca exista posibilitatea indoctrinarii politice, dar nu partinica ci una care sa nu schimbe menirea unei armate. O intrepatrundere politico-militara trebuie sa existe pentru homeostazia relatiilor dintre cele doua puteri iar acest echilibru sa se realizeze in conformitate cu respectarea intereselor celor doua parti.