Metodologia cercetării în științele socio-umane la Școlile Generale nr.12 și nr.13 Municipiul Botoșani

Având în vedere că violenţa şcolară a fost abordată, în proiectul european privind violenţa coti-diană, ca formă particulară a violenţei cotidiene, am optat, ca şi experţii europeni, pentru definiţia violenţei, propusă de raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii (OMS, 2002).

Astfel, violenţa înseamnă „ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup sau unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare impro-prie sau privaţiuni”1. Această definiţie exclude toate evenimentele accidentale, numai dacă acestea nu im-plica intenţia de a ucide sau de a răni. Totuşi, ea include actele bazate pe o relaţie de putere exprimată prin intimidare, ameninţare sau, invers, neglijenţă şi omisiune. Acest lucru pare să se aplice la contex-tul instituţional al şcolii în care tradiţia ierarhiei educatori-elevi, elevi-elevi rămâne o realitate genera-toare de stări conflictuale şi manifestări de violenţă.

Nicole Vettenburg (1999)2 consideră că există trei forme de violenţă în şcoli:

- devianţa tolerată sau violenţa juvenilă normală;

- violenţa socială, în care şcoala însăşi este victima violenţei manifestate în societate, la nivel general (acest lucru este adesea invocat pentru a elibera şcoala de orice responsabilitate);

- violenţa anti-şcoală (distrugerea echipamentelor, vandalism, insultă şi agresivitate faţă de pro-fesori).

Chris Gittins (2004)3 aduce în discuţie trei definiţii ale violenţei:

- Definiţia violenţei, care se află în dicţionarul ENCARTA (1999): 1) folosirea forţei fizice pen-tru a produce răniri cuiva sau a distruge ceva; 2) folosirea ilegală a forţei nejustificate sau efec-tul creat prin ameninţare;

- Defîniţia folosită de D. Olweus (1999)4, după care violenţa sau comportamentul violent este: comportamentul agresiv în care un actor sau infractor foloseşte corpul sau un obiect (incluzand o armă) pentru a lovi (relativ serios) sau a produce disconfort unui individ;

- Definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătaţii (OMS), reprodusă anterior, în text.

După cum se poate constata, definiţia dată de OMS este mai largă, depăşind componenţa fizică. A restrânge violenţa la acte fizice prezintă unele avantaje, care derivă din vizibilitatea ei. Ca atare, mo-nitorizarea acesteia este mai facilă decât cea a violenţei verbale sau relaţionale. Aceasta poate fi chiar diferenţa între violenţă şi agresiune.

Eric Debarbieux , specialist în problematica violenţei în mediul şcolar , oferă o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei :

“ violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii , ce poate fi fizică, materială sau psihică. Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune , prin utilizarea forţei ,conştient sau inconştient , însă poate exista şi violenţa doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agre-sorul să aibă intenţia de a face rău.”

1 Rapport Mondial sur la violence et la santé, sous la direction de Krug, Dahlberg, Mercy, Zwi, Lozano-Ascencio, OMS, Genève, 2002.

2 Vettenburg, Nicole et all. (1999), Violence în Schools: Awareness-raisîng, Prevention, Penalities, Strasbourg, Council of Publishîng, p. 15-21

3 Gittîns, Chris, A Handbook on Violence Reduction for Schools în Europe. How to make a difference. Întegrated Project 2, Responses to violence în everyday life în a democratic society, 2004. Autorul le numeste defînitii adulte, întrucat ele nu sunt date de copii, citand opînia unor autori – Smith, Cowie, Liefooghe şi Olafsson, 2002 –, dupa care copiii însisi defînesc violenţa în diferite moduri, în functie de varsta, limba şi cultura, p.15.

4 Olweus, D., Harcelement et brutalités entre élèves, Paris, ESF, 1999, p. 12.

Violenţa şcolară în ţara noastră este o temă încă puţin reprezentată în preocupările decidenţilor, atât la nivelul celor implicaţi în procesul educaţional, cât şi la nivelul societăţii în general. Socie-tatea contemporană se vede nevoită a regândi şcoala şi rolul ei social. Contextul violenţei şi felul în care noi o percepem în prezent s-au schimbat radical în cursul ultimilor ani, mai ales datorită dez-voltării globa-lizării, criminalităţii şi terorismului fără frontiere. Imaginile prezentate în media şi mai ales în domeniul audiovizual au contribuit substanţial la conturarea unei noi forme de frică, a unui sentiment de in-securitate, generat de impresia conform căreia violenţa poate izbucni oriunde, în familie, pe stradă, în spaţiul public, pe stadioane şi chiar în şcoli.

Provocarea majoră pe care o aduce prezentul şcolii este deschiderea ei către exterior şi intrarea ei în parteneriate cu actorii comunităţii locale, inclusiv cu poliţia. Violenţa în şcoală nu este decât o for-mă a violenţei cotidiene, astfel încât ea nu poate fi abordata doar ca exprimând o realitate sepa-rată de viată. Menţionată la noi mai ales ca un fapt izolat, violenţa şcolară are o influenţă mare asu-pra percepţiei sociale şi a valorilor prezentului, contribuind la erodarea imaginii tradiţionale pozi-tive a şcolii ca instituţie sigură şi securizantă. Una dintre cauzele cele mai frecvent observate în domeniul violenţei şcolare în Europa de sud-est pare să fie negarea existenţei fenomenului, ideali-zarea climatului şcolar în toate dimensiunile sale sau minimizarea fenomenului violenţei şcolare La noi în ţară, atât în privinţa violenţei, cât şi în privinţa diferitelor forme de violenţă, nu există decât date parţiale, obţinute în urma unor investigaţii desfăşurate adesea la iniţiativa unor organis-me neguvernamentale.

Într-o perspectivă globală, se remarcă faptul că, deşi mediul şcolar este un spaţiu public, acesta are un statut de excepţie în raport cu orice alt loc public, datorită faptului că reprezintă o instituţie cu norme şi reglementări mult mai precise decât alte spaţii publice. Totuşi, siguranţei şi securităţii spaţiului rezervat educaţiei publice nu li s-a acordat suficientă atenţie, acestea neconstituind obiec-tul unor cercetări sistematice şi analize speciale, necesare cunoaşterii particularităţilor fenomenului violenţei şcolare şi a dimensiunilor sale psihosociale.