Monografia Profesiei de Asistent Social

1.Obiectul şi natura profesiunii

a. Descrierea profesiunii

Codul din Clasificarea Ocupaţiilor din România ( C.O.R. ): 346001

Definiţie C.O.R.: Ocupaţia face parte din grupa 3460 – Asistenţi sociali. Acordă consultaţii asupra problematicii sociale; iniţiază acţiuni pentru prevenirea delicvenţei sau pentru readaptarea delicvenţilor; acordă ajutor persoanelor cu handicap fizic sau mental în scopul ameliorării capacităţii de integrare socială a acestora.

Etimologic, termenul de ''asistenţă '' provine din latinescul ''assistens'' desemnează acţiunea de a asista, de a fii de faţă, de a sta lângă cineva pentru a îl ajuta, pentru a îl apăra pentru a îl reprezenta. Asistenţa socială a avut la început un puternic caracter religios, dezvoltându-se secole la rând în rândul bisericilor, mănăstiriilor şi congregaţiilor religioase. Azi ea reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de stat, biserică şi alte organisme nonguvernamentale, spre a sprijinii persoanele aflate în situaţii speciale, care nu au posibilităţi umane de viaţă din cauza unor stări fizice, psihice ori morale deficitare ca urmare a unor factori cu influenţă negativă ameliorării capacităţii de integrare socială a acestora.

Asistenţa socială se ocupă în principal cu recuperarea şi (re) integrarea psiho-socială şi profesională a persoanelor cu probleme speciale: deficienţe psihice şi / sau fizice, comportament antisocial (delicvenţă), probleme sociale diverse. Desfăşoară o activitate complexă şi variată: analizează influenţa factorilor sociali asupra stării de sănătate mentală şi a comportamentului uman, acordă consultaţii privind drepturile şi obligaţiile asistaţilor, colaborează cu instituţii sau organizaţii care au obiective similare, participă la elaborarea metodelor şi tehnicilor de lucru, propun măsuri de ajutorare sau recuperare. Munca unui lucrător social este aceea de a ajuta oamenii în rezolvarea problemelor legate de situaţia lor socială sau de viaţă personală.

Exercitarea profesiei de asistent social este avizată de Colegiul Asistenţilor Sociali din

România şi autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Asistentul social îndeplineşte o misiune socială care are la bază valorile şi principiile fundamentale ale profesiei: justiţia socială, demnitatea şi unicitatea persoanei, integritatea persoanei, autodeterminarea, confidenţialitatea, importanţa relaţiilor interumane, furnizarea serviciilor cu competenţă şi în beneficiul clienţilor. Exercitarea liberă a profesiei şi independenţa profesională conferă asistentului social dreptul de a acţiona şi a lua decizii în beneficiul clienţilor săi şi deplina răspundere a acestora.

În cadrul programelor de asistenţă socială se înscriu şi acele activităţi de prevenire a unor situaţii de viaţă dezechilibrante, stresante economic, cultural, psihologic sau moral pentru indivizi sau grupuri, activităţi care pot fi adesea mai puţin costisitoare decit terapia propriu-zisă.

Profesia de asistent social a evoluat rapid, atât în extensie cât şi în instrumentajul ei de lucru ( metode şi tehnici din ce în ce mai specializate şi mai sofisticate ): de la asistenţa individului cu mijloace sociale şi psihologice clasice, la terapia specializată a grupurilor defavorizate sau a comunităţilor în dificultate, până la conştientizarea persoanelor în nevoie de drepturile şi posibilităţile lor de sprijin. De asemenea, asistentul social este cel care poate ajuta grupuri, comunităţi, indivizi în identificarea problemelor nevralgice, a resurselor materiale şi umane disponibile, precum şi în proiectarea strategiilor colective de rezolvare a situaţiilor de criză.

Asistentul social abordează problemele la diferite niveluri, începînd cu cel individual, continuând cu rezolvarea problemelor interpersonale ( terapia familiei, a relaţiilor dintre soţi, părinţi şi copii, relaţii în cadrul cuplului etc.), trecând la nivelul activităţii profesionale (terapia persoanelor cu probleme de integrare în muncă şi a şomerilor) şi sfârşind cu nivelul comunităţii ( rezolvarea conflictelor etnice, grupale, mobilizarea energiilor individuale şi colective pentru rezolvarea problemelor commune ).

Exercitarea liberă a profesiei şi independenţa profesională conferă asistentului social dreptul de a acţiona şi a lua decizii în beneficiul clienţilor săi şi deplina răspundere a acestora.

Profesia de asisten social poate fi exercitată de către persoane care îndeplinesc următoarele condiţii:

• este cetăţean român, cu domiciliul în România

• este licenţiat sau absolvent al unei instituţii de învăţământ de specialitate, acreditată de stat în condiţiile legii

• deţine avizul Colegiului Asistenţilor Sociali din România pentru exercitarea liberă a preofesiei de asistent social

• nu se găseşte în vreunul din cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate de prezentul statut

Exercitarea profesiei de asistent social este incompatibilă cu:

• persoana care nu are capacitatea deplină de exerciţiu

• promovarea sau apartenenţa la o grupare scoasă în afara legii

• folosirea cu bună ştiinţă a cunoştinţelor profesionale în defavoarea clientului

• desfăsurarea de activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale de asistent social sau bunelor moravuri

Este nedem de a exercita profesia de asistent social:

• asistentul social care a fost condamnat definitiv si irevocabil, chiar dacă a fost reabilitat, pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii în imprejurări legate de exercitarea profesiei de asistent social

• asistentul social căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, indiferent de durată, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Valori şi Principii Etice

Acest set de principii etice reprezintă totalitatea exigenţelor de conduită morală corespunzătoare activităţii asistentului social. Principiile au la bază valorile fundamentale ale asistenţei sociale: furnizarea de servicii în beneficiul clienţilor, justiţia sociala, respectarea demnităţii şi unicităţii individului, a confideţialităţii şi integrităţii persoanei, autodeterminării şi competenţei profesionale. Fiecare asistent social îşi va însuşi aceste valori şi principii, ele urmând să se regăsească în comportamentul sau, astfel încât să nu aducă prin acţiunile sale prejudicii imaginii profesiei.