Organizația națiunilor unite - fundament al strategiei pentru pace

Introducere

Evoluţia securităţii globale în ultimele decenii a confirmat faptul că, succesul acţiunilor şi stabilitatea pot fi atinse numai în rezultatul cooperării multidimensionale a comunităţii internaţionale, în primul rînd prin colaborarea într-un cadru instituţionalizat şi prin activarea rolului decisiv pe care marile organizaţii internaţionale îl au în definirea stării de securitate a lumii. Pe parcursul anilor au fost create mai multe structuri la nivel mondial şi regional, care au scopul de a proteja securitatea şi a asigura pacea în lume. Printre acestea menţionăm: Consiliul de Securitate al ONU, NATO, OSCE ş.a.

Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai importantă organizaţie mondială de asigurare a păcii şi securităţii menită să acţioneze pentru a preîntâmpina agresiunea, pentru a înlătura pericolele de război pe calea realizării unei colaborari strânse şi permanente între toate statele lumii, pentru progresul economic, social şi cultural al tuturor statelor.

Din punct de vedere al menţinerii păcii, Naţiunile Unite este organizaţia cu cea mai mare experienţă din lume, acest lucru fiind recunoscut pretutindeni. Decernarea premiului Nobel pentru menţinerea păcii, în anul 1988, stă la baza recunoaşterii împlinirilor sale.

Constituirea Organizaţiei Naţiunilor Unite

Organizaţia Naţiunilor Unite reprezintă o organizaţie politică universală şi este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume. Aceasta a fost fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, iar în prezent are 192 de state membre.

Istoria Naţiunilor Unite a început cu mult înainte de înfiinţarea organizaţiei mondiale, la data de 26 iunie 1945, la San Francisco. Rădăcinile ideilor exprimate în documentele acesteia se sprijină pe teoriile unor gânditori însemnati, precum Hugo Grotius (întemeietorul dreptului modern al popoarelor, 1584-1645), Abbé de Saint-Pierre (1658-1743) sau pe lucrarea lui Immanuel Kant, apărută în 1795, Despre pacea veşnică.

“În 1915 ia fiinţă în SUA, la Philadelphia, Liga pentru impunerea păcii, organizaţie privată ale cărei principale idei, acceptate de preşedintele Woodrow Wilson, se regăsesc în vestitele sale „14 puncte”, privind organizarea păcii la sfârşitul războiului.”

Organizaţia Naţiunilor Unite a intrat oficial în existenţă la 24 octombrie 1945, când Carta a fost ratificată de către China, Franţa, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Statele Unite şi de majoritatea celorlalţi semnatari. Ziua Naţiunilor Unite este sărbătorită la 24 octombrie a fiecărui an.

Numele "Naţiunile Unite", a fost folosit prima dată de către Preşedintele Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt, în "Declaraţia Naţiunilor Unite" de la 1 ianuarie 1942, în timpul al doilea război mondial, când reprezentanţii a 26 de naţiuni au promis guvernelor lor să continue lupta împreună împotriva Puterilor Axei.

„Noi, popoarele Naţiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieţi de om, a provocat omenirii suferinţe de nespus, să ne reafirmăm credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici (...), să promovăm progresul social şi condiţii mai bune de trăi într-o mai mare libertate, şi în aceste scopuri (...) să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securiăţii internaţionale, să acceptăm principii şi să instituim metode care să garanteze că forţa armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituţiile internaţionale pentru promovarea progresului economic şi social al tuturor popoarelor, am hotărât să ne unim eforturile pentru înfăptuirea acestor obiective”.

Acestea sunt cuvintele cu care începe Carta ONU, documentul de înfiinţare prin care 51 de state au aderat, în anul 1945 la San Francisco, la Organizaţia Naţiunilor Unite.