Organizațiile și mediul lor

In aceasta lume a schimbarilor rapide si uneori radicale, e imposibil sa rezisti fara sa te schimbi.Daca se vrea a tine pasul cu toate acestea, e necesar un mod de gandirea care are la baza schimbarea continua..

Se spune despre societatea actuala ca este o „societate oraganizationala”.Intr-adevar din momentul nasterii (spitalul), trecand prin institutiile socializarii si educatiei, ale crearii de bunuri si servicii, si terminand cu azilurile de batrani, omul modern isi petrce cei mai multi ani ai vietii sale in cadre organizale formale.

.Care sunt conditiile in care iau nastere si se dezvolta organizatiile moderne? se intreaba sociologul Amitai Etzioni. Ce rol are societatea in reglarea relatiilor dintre organizatii? Principalele conditii istorice care au dat nastere societatii organizationale moderne au fost, in viziunea lui Etzioni, urmatoarele:industrializarea, profesionalizarea fortei de munca, constiinta politica, secularizarea, dezvoltarea rapida a stiintei si cresterea

mobilitatii sociale (Etizoni, 1961).

Din multitudinea de definitii gasite in literatura despre organizatii, ma voi opri aspra uneia singure si anume cea data de M. Vlasceanu (Ilut si Rtariu, 1996, p.323) pentru ca are avantajul simplitatii.Vlasceanu defineste organizatia ca grup uman, sistem structurat de interactiune realizat in vederea atingerii unor scopuri .Aceasta definitie are cateva implicatii importante:in primul rand ni se indica faptul ca pentru a avea o organizatie este nevoie de interactiunea mai multor indivizi cu scopuri comune; in al doilea rand interactiunile ni se desfasoara in mod haotic, prin interactiune desemnandu-se coordonarea activitatiilor; si in al treilea rand coordonarea in vederea atingerii unor scopuri duce la o anumita structurare a organizatiei.

Tipuri si forme de organizare

Desigur ca exista mai multe tipuri de grupari sociale sau institutii, ale caror caracteristici sunt in mare masura similare organizatiilor fomale, dar care, in ciuda acestui fapt nu pot fi desemnate ca atare.De exemplu, nu ne putem gandi la familie ca fiind o organizatie, dupa cum nu putem considera ca fiind un grup de prieteni, o comunitate, o piata economica sau o institutie politica drept reprezentand organizatii, desi toate acestea sunt considerate a fii ilustrari ale unor forme de organizare sociala.

Organizare sociala / organizare(organizatie) formala

Evidentierea diferentelor dintre cele doua tipuri de forme a fost facuta de catre Peter M.Blau si Richard Scott .Acestia au propus definirea conceptului de organizare sociala referindu-se la „caile prin care comportamentul oamenilor devine conform cu ordinea sociala”(M.Vlasceanu, 2003, p.75) adica acele stereotipii din comportamentul oamenilor ce sunt determinate mai curand de conditiile sociale in care acestia se afla, decat de caracteristicile lor fiziologice sau psihologice ca indivizi.Conditiile sociale care influenteaza conduita oamenilor identifica doua mari tipuri ce constituie „cele doua aspecte de baza ale organizarii sociale”: 1.structura relatiilor sociale dintr-un grup sau o colectivitate mai mare de oameni; 2.orientarile si credintele impartasite .ce unesc membrii colectivitatii si le ghideaza comportamentul.Aceste doua dimensiuni ale organizarii sociale sunt deseori desemnate in termeni de structura sociala, respectiv de cultura.Logica prin care modelele de comportament devin organizate social ar avea urmatorul demers:oamenii tind sa se conformeze mai mult sau mai putin asteptarilor celorlalti, insa gradul de conformare le influenteaza atat relatiile cu ceilalti cat si statusul social.Statusul social influenteaza, la randul sau, inclinatiile oamenilor de a adera la normele sociale, precum si sansele lor de a realiza obiectivele valorizate, ceea ce conduce la necesitatea ca modelele lor de comportament sa devina social organizate.

O organizatie formala apare numai atunci cand este in mod deliberat creata pentru atingerea unor scopuri, spre deosebire de formele de organizare sociala ce se constituie ori de cate ori oamenii traiesc si actioneaza impreuna.Constituirea unei forme de organizare pe baze formale nu implica necesar faptul ca activitatile membrilor se vor conforma automat si riguros regulilor instituite formal.Cele doua tipuri de organizare trebuie intelese ca fiind extremele unui continuum de forme organizationale.

Conceptul de „organizare informala” se refera la tipurile de modele ce apar si se dezvolta in cadrul unei organizatii instituite formal.Distinctia dintre aspectele formale si cele informale ale vietii este doar una analitica .In realitate nu vom gasi niciodata doua forme distincte de organizare, ci doar organizatii in care se intrepatrund aranjamentele formale cu cele informale.

In plan informal se constituie grupuri de oameni, caracterizate prin existenta unor relatii spontane, flexibile sau nedefinite cu claritate.Organizarea informala este o structura nedefinita in mod explicit.Grupurile de prietenie ce apar in aproape orice organizatie formala, cel putin dupa o perioada de interactiune reciproca in cadrul relatiilor de munca, este o ilustrare a unor astfel de relatii spontane.Sunt cunoscute situatiile in care membrii unui grup de munca ce functioneaza si in virtutea unor relatii de prietenie se sprijina reciproc in implinirea sarcinilor, uneori chiar preluandu-si unul altuia din responsabilitati .Existenta unor astfel de structuri informale poate fi pusa cel mai bine in evidenta cu ajutorul sociogramei, un instrument de cercetare folosit de sociometria lui Moreno (M.Vlasceanu, 2003, p.76) pentru observarea, masurarea si descrierea configuratiei relatiilor preferentiale, a pozitiei fiecarui membru al grupului in raport cu ceilalti, precum si a retelelor de comunicare .Cu ajutorul acestui instrument sau mai bine zis, in urma aplicarii lui se pot afla aspecte interesante privind comportamentul grupului informal, respectiv modul in care acesta ar putea influenta organizarea formala.