Orientarea Școlară și Profesională la Persoanele cu Handicap

INTRODUCERE

E. Planchard defineşte educaţia drept o acţiune sistematică exercitată de adulţi asupra copiilor şi adolescenţilor cu scopul de a-i pregăti pentru viaţa pe care vor trebui şi vor putea să trăiască într-un mediu dat.

Etimologic , cuvântul provine din latinescul educare , cu sensul de a creşte, a îngriji, a conduce de la o stare la alta.

Această definiţie demonstrează că educaţia vizează o finalitate.

OBIECTIVUL LUCRĂRII

Obiectivul general

Îl constituie modalitatea de evaluare a diagnozei în vederea argumentării pertinente în faţa Comisiei pentru Protecţia Copilului a propunerilor referitoare la încadrarea în grad de handicap sau a orientării şcolare/profesionale.

Obiective particulare:

l. stabilirea funcţionării, a nivelului calitătii structurilor anatomice şi funcţiilor organice.

ll. stabilirea gradului de afectare a limitării activităţilor şi participării acestuia la viaţa socială.

lll. stabilirea tipurilor de servicii si interventii specifice pentru copilul incadrat in grad de handicap sau orientare scolara/profesionala.

În ultimul timp a crescut numărul copiilor ce au solicitat orientare şcolară Aceştia se prezintă în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă.

Terenul cercetării este constituit din beneficiari (copii sub 18 ani/peste) care se prezintă în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă pentru orientarea şcolară, prin eliberarea unui certificat de expertiză şi orientare şcolară, pe baza căruia copilul va beneficia de educaţie, conform legii în vigoare.

Orientarea şcolară ia în considerare toate cerinţele, criteriile şi condiţiile de accesibilitate pe care o unitate de învăţământ trebuie să le respecte pentru a asigura corespunzător dreptul copilului la educaţie

Unul dintre obiectivele majore ale evaluării copilului cu dizabilităţi îl constituie identificarea cerinţelor educative speciale şi în acest sens se subliniază următoarele aspecte:

a)se recomandă ca identificarea cerinţelor educative speciale să aibă loc în cadrul unei evaluări de tip complex a copiilor cu dizabilităţi de orice vârstă, de la naştere până la împlinirea majoratului, deoarece atingerea acestui obiectiv se află într-o legătură indisolubilă cu depistarea precoce a dizabilităţii;

b)orientarea şcolară trebuie să fie urmată, pe de o parte, de sprijinirea copilului şi a familiei în vederea includerii copilului în comunitatea şcolii respective, iar pe de altă parte, de asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării optime a procesului educativ, cum ar fi de exemplu: pregătirea şi sprijinirea educatorilor şi profesorilor care au la clasă copii cu dizabilităţi, tratarea diferenţiată a copilului in ceea ce priveşte adaptările curriculare, stabilirea timpului necesar pentru atingerea unor obiective de învăţare, stabilirea sprijinului individualizat oferit de educator sau profesor, stabilirea de mijloace, instrumente, amenajări adecvate, corelarea cu celelalte servicii speciale (logopedic, kinetoterapie, ergoterapie etc);

c)pregătirea profesională a copiilor şi adolescenţilor în conformitate cu cerinţele educative speciale presupune:pregătirea şcolară şi profesională orientată spre o viitoare activitate accesibilă în comunitate;

Realizarea acestui obiectiv stă la baza orientării şcolare a copilului cu dizabilităţi,şi se recomandă ca aceasta să fie extinsă atât pentru copilul preşcolar (orientare către grădiniţe sau centre de zi cu componentă educativă, preferabil adresate pentru toţi copiii în vederea realizării timpurii a includerii sociale a copilului cu dizabilităţi), cât şi pentru copilul cu vârsta sub 3 ani (caz în care nu este vorba despre o orientare şcolară propriu-zisă, ci o orientare către servicii de tip educaţional, corespunzătoare vârstei, cu acelaşi scop ca şi în precedenta situaţie, şi anume, includerea socială timpurie);