Perceptia Sociala asupra Masurilor Comunitare de Protectie a Copilului

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Perceptia Sociala asupra Masurilor Comunitare de Protectie a Copilului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: ANA BABOIANU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Sociologie

Cuprins

I. OBIECTIVUL PROIECTULUI
-copil din familie săracă
II. SCURT ISTORIC
-asistenţa în protecţia copilului
III. DREPTURILE COPILULUI
IV. VULNERABILITATEA - cauza eşecurilor
V. INVESTIGAREA CAZURILOR SOCIALE
-situaţii de risc social
VI. RECOLTAREA PROBELOR
-ancheta socială
VII. MONITORIZAREA
-evaluarea copilului
VIII. CE OFERĂ CENTRUL DE ZI
-informare la nivelul activităţii
-relaţii de colaborare cu familiile copiilor care frecventează centrul de zi
-activităţi educaţionale
-recreative
-consiliere pentru copii şi părinţi
IX. Bibliografie

Extras din document

I. OBIECTIVUL PROIECTULUI: Copil din familie săracă

Lucrarea îşi doreşte să identifice copiii din familiile sărace. Grupul ţintă este: copiii aflaţi în risc de separare de părinţi.

Îmi propun să identific un număr de 30 de copii din comunitate (cu domiciliul în localitatea Sulina), care aparţin familiilor: aflate în risc social ca urmare a pierderii venitului, a despărţirii în fapt sau legale, monoparentale, numeroase - cu venituri insuficiente.

M-am focalizat aici, pentru prevenirea riscului de marginalizare. După identificare, propun acordare de asistenţă şi sprijin la Centrul de zi din cadrul Centrului de Servicii Sociale.

II. SCURT ISTORIC: asistenţa în protecţia copilului

Serviciile de zi, sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. Protecţia copilului în România, este o componentă de asistenţă socială care a căpătat atenţia tuturor organismelor de-a lungul periodei de la revoluţie şi până în prezent.

După o serie de schimbări radicale, în 2004 se face trecerea de la un sistem exact de protecţie a copilului în dificultate, la un sistem care vizează promovarea şi respectarea drepturilor tuturor copiilor.

Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Mediul familial este factorul determinant pentru formarea componentelor viitorilor adulţi. Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi. Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare, capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezeta lege.

Părinţii copilului au dreptul să primească informaţii şi asistenţă de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia. Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea lor.

Programul Phare 1999 a oferit copiilor şansa de a creşte alături de părinţii lor ori, atunci când nu a fost posibil, într-un mediu cât mai apropiat de cel familial şi mulţumită serviciilor create, de a se bucura de drepturile lor.

III. DREPTURILE COPILULUI - Legea nr. 272/2004

Drepturile prevăzute de Legea nr. 272/2004 sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, aparteneţă etnică, sau origine socială, de situaţie materială şi tipul unei deficienţe, de statutul la nştere, sau de statutul dobândit de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor, ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă destinaţie.

Orice copil are dreptul la:

- educaţie. Accesul la învăţământul primar şi gimnazial este prevăzut de legea învăţământului şi este gratuit pentru toţi copiii din România.

- sănătate. Conform datelor Ministerului Sănătăţii din anul 2004, cca 5 milione de copii, sunt înscrişi la medicul de familie, din care circa 40.000 provin din sistemul de protecţie al copilului. Totodată, Ministerul Sănătăţii derulează un program naţional pentru asistenţă medicală comunitară în vederea acoperirii zonelor în care lipsesc medicii de familie, dar şi pentru a reduce ponderea deceselor la domiciliul copiilor din mediul rural.

- odihnă şi socializare. Copiii au dreptul la tabere şcolare, frecventarea palatelor şi a cluburilor copiilor.

- protecţie împotriva violenţei, abuzului, neglijării şi a exploatării inclusiv abuz şi exploatare economică şi forme grave de muncă a copilului, folosirea ilicită şi traficul de stupefiante şi substanţe psiho-trope, răpire, vânzare şi traficul de copii.

Deoarece în România există familii vulnerabile cu copii, identificarea şi definirea problemelor sociale constituie o etapă foarte importantă a intervenţiei sociale care presupune:

- sesizarea faptelor care ne indică existenţa unei probleme;

- definirea problemei;

- surprinderea modului cum este percepută de public, de specialişti şi de populaţia afectată;

- identificarea principalelor categorii de popualţii afectate de probleme;

- cercetarea cauzelor ce au generat problema şi a efectelor pe care le are nerezolvarea ei, atât asupra populaţiilor afectate, cât şi asupra sistemului social şi al comunităţii.

- delimitarea principalelor variabile ale problemei.

IV. VULNERABILITATEA - cauza eşecurilor

Oamenii sunt vulnerabili, atunci când, nu sesizează propriul interes, sau acţiunile pe care le întreprind, nu sunt adaptate acestuia; nu reuşesc să-şi adaptaze mijloacele la scopurile propuse sau scopul propus este inadecvat în raport cu resursele disponibile; nu pot desfăşura o acţiune deoarece sistemul de valori persoanle nu este compatibil cu cel al sistemului societal; acţionează în virtutea obişnuinţei sau starea de pasivitate socială se transmite din cauza influenţei mediului, acţionează conform unor teorii insuficiente sau cred într-o teorie deja verificată.

Un rol deosebit l-a avut Programul Phare 1999. Acesta a sprijinit activitatea autorităţilor române, în cea mai mare parte, descentralizate prin două componente: Fondul special "Copiii mai întâi" care a dus la întărirea şi diversificarea serviciilor la nivel local şi campania de conştientizare "Casa de copii nu e acasă". Campania a urmărit sensibilizarea populaţiei cu privire la importanţa creşterii într-un mediu familial, la efectele abuzului şi ale instituţionalizării copiilor şi a făcut cunoscute serviciile de sprijin pentru prevenirea abandonului şi instituţionalizării.

Din partea instituţilor din comunitate: Primăria oraşului Sulina, Liceul Jean Bart, Spitalul, Poliţia Sulina, Biserica, am primit sesizări asupra unui număr de 30 cazuri, copii din familii sărace aflate în risc de marginalizare socială.

V. INVESTIGAREA CAZURILOR SOCIALE - situaţii de risc social

Investigarea s-a realizat prin deplasarea mea, la domiciliul cazurilor respective, împreună cu asistentul social de la Primărie pentru culegerea probelor prin întocmirea anchetelor sociale.

Ancheta este o metodă specifică stiinţelor socio-umane, care presupune un schimb de informaţii, mai exact, o comunicare între cercetător şi individul uman din realitatea socială.

În urma investigaţiilor realizate am constatat că 5 din cei 30 de copii se află în risc social, procedând la întocmirea dosarului cu propunere la Centrul de zi.

Fisiere in arhiva (1):

  • Perceptia Sociala asupra Masurilor Comunitare de Protectie a Copilului.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA ANDREI ŞAGUNA FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE specializarea ASISTENŢĂ SOCIALĂ