Persoanele cu Handicap Mental

Întroducere

Actualitatea temei este anume problema ce ţine de persoana cu handicap mintal care astăzi este o categorie a populaţiei care se află într-o situaţie dificilă şi care necesită un interes sporit, faţă de celelalte categorii de oameni, este una din problemele majore şi ea se poate rezolva numai prin munca comună al tuturor oamenilor de bună credinţă din domeniile: social, politic, ştiinţă, cultură.

Gradul de civilizare a societăţii în mare măsură este determinată de atitudinea faţă de aceste personae ce au un handicap mintal. Crearea condiţiilor pentru educare şi învaţămînt, adaptare socio-profesională şi integrarea socială a persoanelor respective constitue şi un obiectiv principal al oricărui stat şi a comunitpţii mondiale în general.

Tema este actuală şi prin stringenta diferenţiere a persoanelor cu handicapmintal, care este determinată de particularităţile individual-tipologice a persoanelor anormaleşi asigură realizarea maximală a posibilităţilor de cunoaştere a acestora.

Actualitatea temei mai este determinată şi de un număr de factori:

-Nivelul înalt al handicapului şi tendinţa generală de creştere a acestuia cu complicaţii asupra stării de sănătate a tinerilor cu handicap mintal şi resursele muncitoare ale societăţii.

-Se dereglează climatul psihologic în familie:3%din familii se destramă,9,2 %din taţi încep să facă abuzz de alcool.

-Într-o măsură oarecare persoanele ce au un handicap mintal cît şi celelalte categorii de personae ce au alte tipuri de handicap influienţează situaţia demografică în ţară.

Scopul lucrării este în studierea problemei legată de protecţia persoanelor cu handicap mintal atît în plan social cît şi în plan legislative,la fel şi determinarea particularităţilor specifice de dezvoltare a psihomotricităţii,a integrării lor sociale şi profesionale şi a capacităţilor de muncă a acestor personae ce au un handicap mintal.

Obiectivele lucrării sunt:

-De a cunoaşte situaţia persoanelor cu handicap mintal în Republica Moldova, de a stabili care sunt măsurile de acordare a ajutorului pentru aceste persoane.

-A studia mai adîncit problema ce ţine de protecţia persoanelor cu handicap mintal, studierea şi facerea cunoştinţă cu un număr anumit de literatură referitoare la acest domeniu, pentru a putea înţelege termenul de handicap mintal.

-Prezentarea aspectului teoretic al subiectului învestigat.

Metodele şi tehnicile de studiu:

Studierea problemei cercetate a fost realizat prin folosirea următoarelor metode:studierea şi analiza literaturii ştiinţifice de specialitate,s-a mai utilizat şi metode teoretice-analiza empirică-observarea,statistice-aflindu-se situaţia persoanelor ce au un handicap mintal,şi numărul celor instituţionalizaţi într-o instituţie socială şi aflarea acestor instituţii,s-au mai folosit unele tabele ce ţin de domeniul dat.

Însă toate acestea nu rezolva numeroasele probleme ce apar tot mai recent în viaţa de zi cu zi a persoanelor cu handicap mintal şi toate acestea numai prin a I se da drepturi egale şi şanse de a se integra atît in plan social cît si professional.

Conţinutul tezei

Lucrarea constă din întroducere, 2 capitole a cîte 2 paragrafe, încheiere, bibliografie şi anexa.

În întroducere se fundamentează actualitatea temei,se determină scopul şi obiectivele lucrării,metodele şi tehnicile de studiu.

Capitolul I Repere teoretice ale problematicii persoanelor cu handicap mintal.

În capitolul dat sunt cuprinse noţiuni ale conceptului de handicap mintal, deficienţă mintală,disabilitate.În urma studierii şi analizei literaturii ştiinţifice la categoria de personae ce au un handicap mintal distingem că handicapul mintal desemnează starea de limitare a capacitaţilor umane si consecinţele acestei limitari ,dezechilibrul in viaţa unui subiect în încercarea acestuia de a-şi asuma sî îndeplini rolul social un nivel identic cu ceilalţi membri ai societăţii.

După cum se ştie o persoană ce are un anumit handicap,acesta îl poate avea prin influenţa negativă a mediului ambient,deficienţe în funcţionarea serviciilor medico-sanitare,infecţii intrauterine.

Lucrînd cu aceste persoane din partea asistentului social sunt necesare o serie de instruiei etico-morale,a unor valori,cunoştinţe,şi aptitudini prin care să se poată lucra cu persoanele data,deasemenea asistentul social trebue să ţină seama de necesitatea de a răspunde exigenţelor altor imperative valorice.Persoana cu handicap mintal trebuie privită ca o individualitate specifică diferită de alte personae din aceeaşi categorie.Se ştie că munca socială nu este centrată asupra nevoilor întregii populaţii cid oar asupra unui număr relative de oameni.

Capitolul II servicii sociale oferite persoanelor cu handicap mintal.

Acest capitol fundamentează situaţia persoanelor cu handicap mintal în Republica Moldova şi este stabilit rolul ONG-lor în prestarea serviciilor pentru persoanele cu handicap mintal.

La momentul actual în Republica Moldova sunt circa 120 mii de persoane cu handicap,ceea ce constitue 3-4 %din populaţia ţării şi acest număr este în creştere.De asemenea creşte şi numărul copiilor cu handicap mintal.

Fenomenul trebuie csă ne pună în gardă ce accentuiază necesitatea de a accelera elaborarea strategiei politicii sociale,care va da posibilitatea manifestării potenţialului profesional,intelectual şi creativ al acestor persoane.

Situaţia acestor persoane în Republica Moldova este inacceptabilă atît dinpunct de vedere uman,social,cît şi cultural mai ales a celor care sunt în instituţii şi care au nevoe de asistenţă şi ajutor permanent,pentru unii chiar 24/ 24 ore.

Handicapul mintal cuprinde un mare număr de patologii prezente în toate ţările lumii,cu o tendinţă de creştere permanentă.

Capitolul I: Repere teoretice ale problematicii persoanelor cu handicap mintal

1.1Definirea noţiunilor de “handicap mintal”,”disabilitate”, ”deficienţă mintală”

Persoanele cu disabilitaţi au existat intotdeauna, indiferent de perioada istorică, cultură, areal, iar atitudinea faţa de această categorie de persoane s-a schimbat de la marginalizare şi excluderea socială pina la acceptarea si integrare comunitară.

Persoanele cu disabilitaţi au devenit subiectul asistenţei sociale in Republica Moldova odată cu aparitia serviciilor de suport dezvoltate de către instituţiile de stat si organizaţiile nonguvernamentale, si formarea asistenţilor sociali in cadrul instituţiilor de invăţămînt.

Termenul oficial utilizat de către legislaţia în vigoare este “invalid”, însă acesta este înlocuit treptat cu “persoana cu disabiliţati”care, spre deosebire de primul termen,este unul nondiscriminatoriu si reflectă situaţia reală, dar şi poziţia a insăşi persoanelor cu disabilităţi.Conform Dicţionarului explicativ al limbii române,”invalid”este persoana care are o infirmitate (din cauza careia este inaptă de muncă sau să realizeze o activitate cotidiană); infirm, schilot, mutilat, termen care este discriminatoriu în relaţie cu orice persoană.