Politici de sănătate publică

Pentru fiecare individ, ca si pentru intreaga colectivitate, sanatatea reprezinta unul din cei mai importanti factori care asigura desfasurarea vietii si activitatii.

Ocrotirea sanatatii nu este numai o problema de asistenta medicala, ci si o problema cu un profund caracter social, facand parte integranta din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare.

Politica sanitara este parte integranta a politicii sociale si pentru infaptuirea ei, in numeroase tari ale lumii, se cheltuiesc resurse financiare importante.

Cheltuielile pentru sanatate prezinta o tendinta de crestere datorita unor factori, cum sunt :

amplificara nevoilor de ocrotire a sanatatii ca efect al cresterii numarului populatiei si modificarii structurale ;

accentuarea factorilor de risc ;

cresterea costului prestatiilor medicale atat ca urmare a introducerii in practica medicala a unor noi mijloace de investigatie, tratament, cat si o sporire a numarului cadrelor medicale.

Principala consecinţă a politicilor sociale dezvoltate de către stat este protecţia socială a populaţiei. Protecţia socială nu este însă realizată exclusiv prin intermediul politicilor sociale, ea este o consecinţă a efortului conjugat a mai multor factori : piaţa muncii, economia, sectorul ne-guvernamental.

Bugetul de stat şi bugetele locale sunt principalele resurse de care dispune statul şi autorităţile locale pentru a finanţa politicile în domeniul public.

Bugetul de stat şi bugetele locale se constituie prin colectarea de taxe şi impozite. Alte resurse ale statului sunt fondurile sociale, constituite prin intermediul unor contribuţii speciale şi având o destinaţie specifică.

O altă categorie de venituri ale statului sunt cotizaţiile sociale (contribuţii la diferitele Fonduri Sociale): Fondul de asigurări sociale, Fondul de şomaj, Fondul de Asigurări sociale de sănătate, Fondul Special de Solidaritate Socială etc.

Statul intervine prin acordarea de:

Beneficii sau transferuri sociale:

transferuri monetare

transferuri în bunuri sau ‘în natură’

Servicii sociale

(servicii educaţionale, servicii de sănătate, servicii acordate unor categorii sau grupuri sociale considerate a fi vulnerabile)

Gratuităţi

– prin producerea unor servicii sau plata integrală a celui ce le produce

Subvenţii

– celor care produc anumite servicii sau pentru cumpărător

Scutiri de taxe şi impozite

Beneficiile (transferuri) şi serviciile sociale pot fi:

De tip contributoriu sau asiguratoriu:

Acordarea beneficiilor este condiţionată de plata unei contribuţii, obligatorie pentru toţi cei ce au venituri din muncă: pensiile (de vârstă, de invaliditate, de boală), plata concediului de maternitate, ajutorul de şomaj, serviciile de sănătate în România.

Cele mai importante categorii de servicii sociale sunt:

în domeniul educaţional: şcolarizarea gratuită sau suvenţionată a copiilor până la o anumită vârstă

în domeniul sănătăţii: serviciile pot fi gratuite sau de tip asiguratoriu. Pentru cele de tip asiguratoriu serivicile oferite pot reflecta nu numai nevoia individului dar şi nivelul contribuţiei

1. Sisteme asiguratorii – consideraţii teoretice

Motivul principal pentru care se asigura oamenii este acela ca orice individ raţional tinde să îşi minimizeze riscurile în mod voluntar atâta timp cât valoarea siguranţei sale este mai mare decât costurile nete de asigurare a riscurilor.

Statul impune obligativitatea contribuţiei la un sistem de asigurări naţional datorita faptului ca adesea există o serie de externalităţi pentru societate asociate deciziei de ne-asigurare.

Statul furnizeaza el insusi asigurarea in anumite conditii.

De exemplu, în cazul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru deţinătorii de autoturisme, statul impune obligativitatea asigurării dar nu produce, organizează el însuşi sistemul de asigurare.

De ce în cazul sistemelor de asigurări sociale se întâmplă acest lucru?

Pentru a exista şi a fi eficientă o asigurare pe piaţa privată este necesar să fie îndeplinite câteva condiţii.

Probabilitatea de apariţie a evenimentului asigurat trebuie să fie:

independentă în populaţie

– probabilitatea de apariţie a unui eveniment pentru un individ nu este influenţată de probabilitatea de apariţie a aceluiaşi eveniment pentru alt individ

mai mică de unu

– apariţia unui anumit eveniment (cel asigurat) este probabilă, dar nu se constituie ca certitudine pentru nici un segment de populaţie (ca de exemplu şomajul în cazul anumitor ramuri industriale restructurate, cum ar fi minieritul în România)

cunoscută sau estimabilă

– probabilitatea de apariţie a unui risc să poată fi calculată în baza unor date şi indicatori generali, de tipul ratei de dependenţă demografică, ratei de mortalitate, ratei de morbiditate etc.

cunoscută în aceeaşi măsură tuturor celor implicaţi

– informaţia necesară calculului probabilităţii de apariţie a unui eveniment să fie cunoscută asiguratului, accesibilă asiguratorului şi costurile de colectare a acestei informaţii să fie fezabile pentru asigurator

exogenă

– probabilitatea de apariţie a unui eveniment pentru un individ să nu depindă de comportamentul respectivului individ, deci să nu poată fi influenţată de acesta

Toate aceste condiţii, dacă sunt îndeplinite, probabilitatea de apariţie a evenimentului poate fi estimată în baza unui calcul actuarial. În aceste condiţii asigurarea evenimentului se poate realiza pe piaţa privată.

În caz contrar, statul trebuie să preia organizarea unui sistem de asigurări pentru respectivul eveniment.