Politici privind integrarea imigranților în statele membre ale Uniunii Europene

1. Delimitări conceptuale privind migrația

Migrația este unul dintre cele mai complexe fenomene sociale, atât prin paleta largă de factori ce contribuie la producerea sa, cât și prin consecințele nenumărate pe care le generează.

În Dicționarul de Sociologie coordonat de Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, migrația este definită ca fiind “fenomenul ce constă în deplasarea unor mulțimi de oameni dintr-o arie teritorială în alta, dintr-o societate în alta, urmată de schimbarea domiciliului sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire” .

Desigur, definirea actului migratoriu depinde de unghiul din care privim acest fenomen, el fiind un loc de întâlnire pentru mai multe discipline, precum economia, istoria, geografia, demografia, sociologia și altele.

În ceea ce privește economia, migrația a fost investigată din perspectiva implicațiilor acestui proces asupra raportului dintre cererea și oferta de forță de muncă pe piața muncii în societățile cu o puternică dezvoltare industrială. Lucrările istorice au descifrat originile procesului de migrație și evoluția în timp a volumului migranților, construind o imagine lămuritoare asupra fenomenului pe plan continental și mondial. Geografii au sesizat unele modele spațiale ale mobilității teritoriale și au prezentat corelații între migrația populației și anumite schimbări sociale, economice și ecologice. Analizele demografice și statistice au descris și măsurat fluxurile migraționale, urmărind, în special, să scoată în evidență efectele mobilității spațiale asupra fertilității și nupțialității populației.

Privită din perspectivă demografică, migrația “este o formă a mobilității spațiale sau geografice a populației, însoțită de schimbarea domiciliului obișnuit, între două unități administrativ-teritoriale bine definite, dar care în mod cert nu include nomadismul, excursiile, turismul, deplasările sezoniere, diferitele forme ale navetismului sau ale migrației pendulatorii”.

Abordarea sociologică a migrației a delimitat, încă de la început, originea, ansamblul de fapte și împrejurări care au condus oamenii spre a migra, mecanismul si efectele mobilității spațiale a populației. Mai târziu, s-au descoperit o mulțime de condiționări și legături reciproce între migrație și alte fenomene și procese sociale, remarcându-se faptul că simpla schimbare a rezidenței ascunde adesea - dincolo de motivarea personală a fiecărui migrant in parte - impulsuri și semnificații sociale care nu pot fi abordate sau înțelese fără o referire constantă la contextul sociocultural al migrației .

2. Conceptul de integrare

Conceptul de integrare este folosit în multe discipline academice, dintre care sociologia pare a fi cea mai relevantă pentru acest subiect. Văzută dintr-o perspectivă macro, integrarea se referă la o caracteristică a sistemului social, a societății în ansamblu, și anume, la intensitatea relațiilor stabilite între părțile componente (grupuri și persoane individuale). În ultimii ani, conceptul de coeziune socială a fost foarte uzitat ca echivalent pentru integrare. De asemenea, integrarea poate fi percepută dintr-o perspectivă de grup sau una individuală. Toate grupurile sau persoanele manifestă un anumit grad de integrare într-o societate dată. Marc Granovetter consideră că termenul de integrare prezintă o varietate de dimensiuni, dintre care cea mai importantă este aceea referitoare la incidență, care include, la rândul ei, două caracteristici separate: frecvență și intensitate. Frecvența se referă la numărul de legături cu mediul înconjurător pe care o persoană sau un grup le menține (numărul de contacte cu alții), în timp ce intensitatea acoperă natura acestor contacte și, prin urmare, sentimente ca acelea de apartenență la o comunitate și familiaritate. Desigur, o participare activă și deplină în cadrul unei societăți implică și accesul la nivel institutional (piața muncii, educație, sistem de sănătate, etc.).