Proiect - protecția copilului instituționalizat

DREPTURILE ŞI NEVOILE COPILULUI

Definiţia copilului din legislaţia româneasca este în acord cu prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Conform Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin copil se inţelege: persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii.

Comitetul pentru drepturile copilului a recomandat din anul 2003, revizuirea Codului familiei pentru egalizarea vârstei minime la care partenerii işi pot intemeia o familie.

Conform legii nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei - prin articolul 4 se stabileşte că vârsta minimă la căsătorie este de 18 ani şi pentru fete şi pentru băieţi după ce au obţinut toate drepturile civile şi politice.

România a adoptat Legea copilului 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care reflectă principiile generale aşa cum sunt ele formulate în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Noua legislaţie exprimă mai adecvat viziunea holistică a Convenţiei, îndepărtându-se de vechea formulă în cadrul căreia accentul se punea preponderent pe protecţia copilului şi în special a copiilor defavorizaţi.

Astfel, respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

• respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

• egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

• responsabilizarea parinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

• primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

• descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

• asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

• respectarea demnităţii copilului;

• ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

• asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

• celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

• asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

• interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Conform legislaţiei române în vigoare (legea nr. 272/2004), legislaţie care respectă convenţiile internaţionale, drepturile copilului pot fi considerate urmatoarele :

• Toţi copiii sunt egali, fără discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, naţionalitate sau etnie, religie, opinii politice, stare materială sau poziţie socială, dizabilităţi din naştere sau de orice fel.

• Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale, dreptul de a avea un nume şi o cetăţenie.

• Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

• Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

• Copilul are dreptul la libertate de exprimare; copilul este liber să primească şi să dea mai departe orice informaţie care corespunde interesului lui. Părinţii sau persoanele care au copii în îngrijire sunt obligaţi să ofere informaţii, sfaturi şi explicaţii copiilor şi să le permită să işi exprime propriile idei şi păreri.

• Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie. Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.

• Copilul are dreptul să crească alături de parinţii săi şi să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

• Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

• Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale. Parinţii copilului au ca prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.

• Copilul cu dizabilităţi are dreptul la îngrijire specială pentru a îndepărta barierele sociale şi economice din calea copiilor cu dizabilităţi şi pentru a crea un mediu în care aceşti copii sunt acceptaţi de copiii de vârsta lor şi în viaţa comunităţii.

• Copilul are dreptul la protecţie specială. Copiii au dreptul să fie protejaţi şi dreptul la asistenţă din partea autorităţilor locale.