Proiectul Mileniului

Proiectul mileniului” a fost propus în 2002 de secretarul-general al ONU, Kofi Annan, pentru dezvoltarea unui plan concret de actiune în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare (MDG), acestea prevazând reducerea numarului de oameni saraci, a foametei sau reducerea raspândirii maladiilor în rândul populatiei globului.

În 2005, Consiliul consultativ independent, condus de pr. Jeffrey Sachs, a prezentat secretarului-general ultimele norme de operare ale Proiectului mileniului într-un volum de sinteza numit „Investind în dezvoltare:un plan practic pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare”(MDG).

Volumul de lucrari ale proiectului este repartizat în 10 unitati de actiune tematice, fiecare dintre ele prezentând normele de operare, dupa care urmau sa se desfasoare actiunile organizatiei, în ianuarie 2005. Unitatile de actiune cuprind un total de 250 de experti din toata lumea incluzând: cercetatori si oamenii de stiinta; reprezentanti ai ONG-urilor, agentii ONU, Banca Mondiala, FMI si sectorul privat.

Dupa prezentarea rapoartelor finale ale Proiectului Mileniului, secretariatul a încercat îmbunatatirea capacitatii consultative a initiativei ONU, acest lucru întâmplându-se spre sfârsitul anului 2006, pentru a sustine implementarea normelor proiectului, cuo focalizare deosebita asupra pregatirii strategiilor de dezvoltare nationala a statelor în curs de dezvoltare în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare(MDG).

La Millenium Summit din septembrie 2000, cea mai mare reuniune a liderilor mondiali din istorie a adoptat UN Millenium Declaration, formându-se un nou parteneriat global pentru reducerea saraciei extreme si pentru atingerea unei serii de de obiective pe termen scurt, cu termenul limita 2015, care sunt cunoscute si ca Obiective de Dezvoltare(MDG).

Obiectivele de dezvoltare ale Proiectului Mileniului sunt tintele pe tremen scurt de redresare a saraciei extreme în multe sale dmensiuni-lipsa banilor, foametea, maladiile, lipsa unui adapost adecvat- si de promovare a egalitatii între sexe, educatia si protectia mediului. Aceste obiective sunt deasemenea drepturi de baza ale omului- drepturile fiecarei persoane la sanatate, educatie, adapost si securitate.

Obiectivul I : eradicarea saraciei si foametei extreme

Obiectivul II: atingerea unui nivel primar de educatie pe plan mondial

Obiectivul III: promnovarea egalitatii sexelor si împuternicirea femeilor

Obiectivul IV : reducerea mortalitatii infantile

Obiectivul V: îmbunatatirea sanatatii femeilor la nastere

Obiectivul VI : combaterea HIV/SIDA, malariei si altor maladii

Obiectivul VII : asigurarea protectiei mediului

Obiectivul VIII : dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare

Dupa teoretizarea acestor obiective dar si înaintea teoretizarii lor s-au facut progrese semnificative catre îndeplinirea lor. Între 1990 si 2002 salariul mediu global a crescut 21%. Numarul persoanelor care traiau în saracie extrema se estimeaza sa se fi redus cu 130 mil de persoane. Rata mortalitatii infantile a scazut de la 103/1000 pe an la 88/1000 pe an. Speranta de viata a crescut de la 63 de ani la 65. înca 8% din oamenii tarilor în curs de dezvoltare au beneficiat de acces la o sursa de apa potabila. Numarul persoanelor care beneficiaza de servicii sanitare corespunzatoare a crescut cu 15%.

Însa acest progres a fost departe de a fi uniform pe tot cuprinsul globului în ceea ce priveste obiectivele. Exista discrepante imense între si în cadrul multor tari. În interiorul tarilor, saracia este mai accentuata în zonele rurale, totusi saracia urbana este extensiva, în crestere, acest lucru revelându-se prin indicatorii traditionali.

Africa sub-sahariana este epicentrul crizei, având probleme continue în asigurarea hranei, o crestere a saraciei extreme, rate ale mortalitatii infantile si materne impresionante, în timp ce asteptarile fata de obiectivele de dezvoltare nu au fost nici pe departe atinse pe o mare suprafata din zona respectiva.

Asia este regiunea cu cel mai rapid progres, dar chiar si asa acolo exista sute de milioane de oameni care traiesc în saracie extrema, si chiar tarile cu dezvoltarea cea mai accelerata nu au ajuns sa elimine saracia.

Raportul Proiectului Mileniului - „Investind în dezvoltare” propune tarilor sa formuleze planuri de consum bazate pe necesitatile fiecarui stat în vederea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare.