Puterea de Convingere a Liderului Militar

Introducere

Leadership-ul, concept extrem de complex ce face apel la numeroase valori, depinde puternic de context. De aceea nu există o definiţie unanim recunoscută a sa. Mai curând este vorba de un ansamblu de calităţi diverse care, combinându-se, formează ceea ce se numeşte leadership. Persoanele dotate cu aceste calităţi sunt considerate ca şefi care, în funcţie de eficacitatea lor într-o situaţie dată, sunt apreciaţi „buni” sau „răi”, competenţi sau nu. Se cuvine făcută distincţia între leadership şi alte concepte conexe cum sunt comandă şi gestionare, chiar dacă aceşti termeni sunt adesea utilizaţi de o manieră interşarjabilă. De asemenea, leadershipul trebuie deosebit de autoritate, responsabilitate şi obligaţia de a raporta de executarea unei sarcini sau misiuni. Un bun gestionar şi un bun comandant trebuie, ambii, să aibă calităţi de şefi, dar simplul fapt că o persoană ocupă un post cu autoritate nu face din el, în mod necesar, un lider militar.

Leadership-ul nu cuprinde în mod unic autoritatea, ci şi capacitatea de a conduce alte persoane. Un comandant nu va fi lider dacă nu face practic nimic pentru a influenţa şi motiva subordonaţii.În realitate, comandantul nu devine lider decât atunci când este

acceptat în această calitate de subordonaţii săi. Leadershipul necesitămai mult decât competenţă în gestionare sau autoritate legală. Comandantul este cel care îi motivează pe ceilalţi membri ai structurii militare pe care o comandă.

Gestionarea este un ansamblu de competenţe necesare pentru folosirea în modul cel mai eficace şi eficient posibil a resurselor disponibile în vederea realizării unei sarcini.Comanda corespunde atribuirii puterii oficiale unui individ de a afecta resurse în vederea realizării unei misiuni sau unei sarcini. Persoana numită comandant are puterea de a da ordine legale anumitor persoane şi de a pretinde cooperarea şi energia lor în executarea acestor ordine. Datorită autorităţii cu care este învestit, comandantul rămâne responsabil de reuşita misiunii/sarcinii.

Comandanţii au dreptul să delege subordonaţilor o parte din autoritatea lor globală în funcţie de sarcinile pe care le încredinţează. Totuşi, comandantul nu poate delega responsabilitatea sa. El îşi poate trage la răspundere subordonaţii pentru realizarea unor sarcini precise pe care li le-a desemnat, dar el îşi păstrează responsabilitatea acţiunilor tuturor subordonaţilor săi, atât în caz de reuşită, cât şi de eşec.

Un comandant trebuie să raporteze superiorului său exercitarea eficace şi adecvată a comenzii care i-a fost încredinţată şi, chiar dacă pare să împartă această responsabilitate cu subordonaţii săi, aceasta nu micşorează deloc răspunderea proprie. Este relativ simplu să se determine filiera rapoartelor în lanţul comenzii militare. Totuşi, obligaţia de a raporta despre executarea unei misiuni sau sarcini este, de asemenea, un element inerent oricărui post ce comportă leadership, fie că acesta este sau nu la un nivel de comandă.

„Leadership-ul poate fi definit ca arta de a influenţa direct sau indirect celelalte persoane, prin intermediul puterilor oficiale sau calităţilor personale, pentru ca ele să acţioneze în conformitate cu intenţia noastră sau cu un obiectiv comun”