Război informațional

Razboiul mediatic este nou aparut în marele cadru al razboaielor informationale ( razboiul informational, razboiul psihologic, razboiul electronic, razboiul web ), aceasta datorita atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masa.

Razboaiele informationale au multe elemente comune din punct de vedere al obiectivelor urmarite, al mijloacelor si metodelor folosite, al instrumentelor cu ajutorul carora ele îsi ating scopul.

În linii mari razboiul informational cuprinde acele actiuni desfasurate în timp de criza sau razboi si îndreptate împotriva informatiilor sau sistemelor informationale ale adversarului,concomitent cu protejarea propriilor informatii si sisteme informationale, în scopul atingerii unor obiective sau influentarii anumitor tinte.

Exista trei aspecte ala razboaielor informationale de care ar trebui sa se tina seama: a sti tu însuti, a-l împiedica pe celalalt sa stie, a-l face pe adversar sa detina informatii eronate.

În era moderna, razboaiele nu se mai poarta si câstiga pe frontul clasic de lupta, în plan fizic, ci pe planul informational. Confruntarile armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligentei si al psihicului uman. Exista trei surse importane ale puterii: forta fizica, bogatia si cunoasterea. Aceste trei elemente pot fi convertite usor dintr-una în alta. Cea mai importanta si cea mai puternica dintre acestea este cunoasterea.

Forta bruta este inflexibila si poate fi folosita doar pentru a pedepsi. În plus orice forta fizica este limitata. Prea multa forta poate face sa distrugem ceea ce vrem sa aparam.

Bogatia este un instrument mai eficace. Poate fi folosita atât pentru a pedepsi cât si pentru a recompensa. Si aceasta este limitata. Bogatia nu este infinita.

Cunoasterea este puterea la cea mai înalta calitate. Ea poate fi folosita pentru a pedepsi, rasplati, convinge, transforma. Celelalte forte depind de cunoastere iar cunoasterea nu se epuizeaza. Putem genera oricâta cunoastere.

Astazi, câstigarea unei batalii nu tine de forta militara bruta si de numarul ostasilor. Dominante sunt elementele ce tin de inteligenta umana: diversiunea, viclesugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experienta comandantilor, psihicul luptatorilor,etc.

Mijloacele de lupta în cadrul acestor razboaie au fost descrise pentru prima data de Sun Tzu ca fiind niste principii ale razboiului. Elementele din lucrarea acestuia sunt folosite de teoreticienii diferitelor tipuri de razboaie infomationale.

În aceste confruntari nu este importanta realitatea vietii, ci opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbata prin schimbarea opiniilor oamenilor care, la rândul lor, pot schimba lumea. Sentimentele, atitudinile si comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate prin mijloace specifice.

Dezvoltarea infrastructurii informationale, în curs de globalizare, în care se includ si structurile mediatice genereaza posibilitati de comunicare din ce în ce mai sofisticate. Acestea transmit informatiile într-un ritm tot mai aceelerat si pe distante tot mai mari. Conditia esentiala pentru ca aceste lucruri sa se întâmple este ca conglomeratele comunicationale sa nu fie controlate de anumite centre de decizie, care pot încerca sa controleze accesul oamenilor la resursele informationale.

Agresiunile informationale nu sunt noi. Noutatea decurge din folosirea rezultatelor cercetarii stiintifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele sa aiba efectul scontat precum si folosirea presei pentru transmiterea mesajelor manipulatoare. Combinarea acestor doua elemente amplifica posibilitatile de agresiune informationala prin folosirea unor canale de comunicare pertinente si prin mesaje deosebit de bine elaborate.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare si a cercetarii stiintifice face posibila elaborarea unor strategii de manipulare informationala atât la nivel planetar, cât si la nivel local sau chiar individual. Aceste situatii nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate.

Agresiuniile au nevoie de conditii pentru ca ele sa poata avea efect. Presa trebuie sa fie libera de orice control public, redactiile trebuie sa fie vaste si transnationale, canalele de informare trebuie sa fie private, accesul oamenilor la presa sa fie liber, fara controlul public, discernamântul oamenilor sa fie redus.

Privind astfel lucrurile, apare ca reala invazia culturala ca un element de risc pentru existenta statului si natiunii deoarece produce disfunctionalitati ale sistemului social si poate bloca capacitatea de raspuns în situatii de criza si nu numai. Este exagerat sa se considere ca orice element cultural strain ce patrunde ca având efecte negative asupra statului.

Este evident ca organizarea protectiei informationale este esentiala pentru a întari discernamântul social, atasamentul si interesul cetateanului pentru starea natiunii. Protectia este necesara si pentru contracararea supracomunicarii si abuzului informational, care duc la noncomunicare si pseudocomunicare, elemente ce genereaza rupturi sociale si dezechilibre în societatea civila.