Relația profesor - student ca factor de influență asupra performanțelor școlare din Facultatea de Sociologie

Introducere

Facultatea reprezinta una din institutiile de baza din societate prin care studentilor li se imprima norme, valori si deprinderi ce le vor fi mai folositoare mai tarziu pentru a se descurca si prospera in societate. Principala metoda prin care facultatea intra in contact cu studentul pentru ai insufla cunostinte se face prin intermediul profesorilor, personae special pregatite pentru a reprezenta institutia si pentru a crea un anume grad de autoritate.

Putem observa de altfel in viata de zi cu zi ca diferitele feluri de autoritate impuse de catre profesori bazate pe recompense si pedepse, actiuni care vor fi descriese si studiate in acest proiect, afecteaza direct relatia acestora cu studentii si astfel rezultand faptul ca aceasta relatie este un factor in crestrea sau scaderea performantelor acestora.

De la faptele prezentate mai sus porneste acest proiect, scopul lui fiind identificarea pe baze teoretice si practice, si clasificarea acestora pentru a afla relatiile cele mai potrivite pentru a maximize performantele studentilor.

Ca baza teoretica, diferiti sociologi de la noi din tara si de peste hotare acorda o atentie deosebita acestor relatii si nu numai formand disciplina ce noi o cunoastem ca “sociologia educatiei”. Pe parcursul acestei lucrari vom incerca sa identificam relatiile dintre profesori si studenti si sa argumentam folosindu-ne de lucrari scrise de autori specializati in domeniu.

Baza practica in acest caz dorim sa fie una calitativa spre a putea identifica cat mai in amanunt posibil cum functioneaza aceasta relatie. Folosirea metodei focus grup va facilita crearea unei imagini cat mai clare asupra acestor relatii care exista in Facultatea de sociologie, mediu pe care l-am ales considerand ca fiecare institutie de invatamant prezinta probleme specifice si posibile solutii.

1. CONCEPTE

,, A fi profesor înseamnă un risc asumat. Şi asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăţa pe alţii cum să înveţe este o operă niciodată încheiată şi care implica multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiu.’’ (Sălăvăstru Dorina, 2004, p. 151)

Între profesori şi studenţi se creează o instituţie bazată pe norme şi autoritate. Instituţia reprezintă ,,totalitatea regulilor de influenţare şi control social ale comportamentelor individuale, modelele specifice şi stabile de organizare şi desfăşurare a interacţiunilor dintre indivizi şi grupuri sociale, orientate spre satisfacerea unor nevoi de bază, valori şi interese.’’(Catalin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie). Instituţia ,,descrie practici sociale care sunt repetate continuu şi în mod regulat şi care sunt sancţionate şi întreţinute de norme sociale.’’ (Nicholas Abercrombie, The Penguin Dictionary of Sociology).Universitatea ca instituţie încorporează rolurile elevilor şi rolurile profesorilor. Profesorul este cel care stimulează şi întreţine ,,setea de cunoaştere’’ elevilor săi, le modelează comportamentele, le întăreşte încrederea în forţele proprii însă tot profesorul poate face opusul acestor lucruri mai ales prin intermediul discursului ,,magistral’’ după cum îl numea Adrian Hatos în opera sa intitulată ,,Economie, societate si educaţie’’. Discursul magistral poate institui între studenţi şi profesori o distanţă, dar este folosit de profesori deoarece le susţine autoritatea şi legitimitatea în universitate. Pentru obţinerea unor rezultate dezirabile în primul rând profesorul trebuie să folosească un limbaj adecvat capacităţii de înţelegere a studenţilor. Cu alte cuvinte dacă profesorul nu foloseşte un discurs care poate fi perceput şi înţeles de studenţi, aceştia nu vor avea rezultatele şcolare cele mai bune.

Printre numeroasele mijloace de îmbunătăţire a performanţelor şcolare se numără mijloacele de întărire pozitivă şi recompensare. Recompensa generează trăiri emoţionale pozitive precum bucuria, satisfacţia, plăcerea, încrederea. Profesorul poate canaliza aceste trăiri emoţionale în vederea obţinerii unor rezultate dezirabile, de exemplu sporirea eforturilor de învăţare prin creşterea încrederii în sine, prin încurajarea de a persevera şi prin sporirea atracţiei studenţilor către actul educaţional. Sistemul şcolar oferă mijloace nenumărate de întărire pozitivă sau recompensare: notele, diplomele, premiile, laudele în public etc. Chiar şi prietenia profesorului poate constitui o recompensă.