Reprezentările feminității și masculinității în stilurile muzicale românești

1.Rezumat Cercetarea are ca scop să identifice ce tipare de gen produce și transmite muzica românească publicului ascultător și cum prezintă aceasta feminitatea și masculinitatea, atât generațiilor tinere, în formare, cât și generațiilor adulte. În urma analizei de conținut a 100 de melodii, împărțite în mod egal în stiluri diferite (50 melodii Pop, 50 melodii Rap), datele cantitative obținute arată că într-adevăr muzica este un generator de stereotipuri de gen. În acest mod, am răspuns întrebărilor principale de cercetare : Cum este reprezentată feminitatea în melodiile Rap față de melodiile Pop ?/ Cum este reprezentată masculinitatea în melodiile Rap față de melodiile Pop ?. Pornind cercetarea de la conceptul de sexism, aceasta are ca scop să afle dacă indicatorii stabiliți ulterior acestui concept se regăsesc în muzică (cea mai raspândită formă de transmitere a ideilor) și dacă mesajele melodiilor contribuie la producerea și reproducerea de stereotipuri de gen în societatea românească.

2.Introducere Pentru această cercetare am ales să analizez ce caracteristici oferă muzica comercială din România masculinității și feminității, astfel am suspus analizei de conținut două genuri muzicale diferite și am conturat întrebarea de cercetare: Cum este reprezentată feminitatea în melodiile Rap față de melodiile Pop ? De asemenea, am adaptat această întrebare pentru genul masculin: Cum este reprezentată masculinitatea în melodiile Rap față de melodiile Pop ? Am ales aceste genuri muzicale, în primul rând pentru că au caracteristici și mesaje diferite, astfel pot observa diferențele de perspectivă transmise cu ajutorul acestora. În al doilea rând, atât muzica Rap cât și muzica Pop, sunt genuri care atrag publicul în masă, sunt prezente în tot ceea ce înseamnă mass-media (cu precădere în mediul online, audio și audio-vizual), ceea ce înseamnă că au un impact mare asupra generațiilor tinere și contribuie la formarea și întărirea stereotipurilor. Din melodiile Pop se observă atribuirea unui rol pasiv femeii, aceasta fiind percepută doar în relații de dependență, de nevoie a prezenței masculine Totodată, bărbatul apare în ipostaza de trădător al încrederii, un rătăcit care este de fapt sensibil în interior și de aceea, femeia este cea care suferă și îi iartă trădarea, pe când muzica Rap îi construiește bărbatului un univers așa-zis masculin, în care femeia este doar o “unealtă” de satisfacere a nevoilor bărbătești, un obiect sexual, iar sursa disprețului față de femei provine tot dintr-o trădare a încrederii. Cum am menționat anterior, melodiile nu au contribuție doar în formarea stereotipurilor (de exemplu, femeia este în poziția de a fi părăsită, iar singura modalitate prin care nu își pierde speranța este de a nu renunța și a convinge bărbatul să continue relația, - “Mă doare fără tine nu renunț așa ușor !”) (m1) - ci și în întărirea acestora, pentru că nu doar generațiile în formare își dezvoltă o gândire stereotipică ci și pesoanele adulte care își întăresc inconștient acest tip de gândire, prin promovarea continuă a mesajului stereotipic din melodiile comerciale românești, care de altfel nu ar prinde așa bine, dacă publicul nu s-ar regăsi în ele.

3.Întrebarea de cercetare și concepte

Muzica este una dintre cele mai răspândite modalități de relaxare, devenind și o formă de transmitere a gândurilor sau a stărilor emoționale prin care trece un individ. Indiferent de sursa acestora, publicul larg ascultă muzica în care se regasește.

Zi de zi vedem pesoane ascultând muzică la caști, indiferent că sunt într-un mijloc de transport, la facultate sau pe stradă etc. În general, aceștia sunt indivizi tineri (cu vârste cuprinse între 14-23 ani ), însă un fenomen care a luat amploare în ultimii ani, este accesul copiilor (4-10 ani) la internet, televizor etc. Acest lucru consider că necesită o atenție deosebită, deoarece muzica induce tipuri de gândire pe care generațiile de adolescenți și copiii le pot prelua la nivel inconștient.

În această privință sunt de acord cu psihosociologul Geert Hofstede, care susține în lucrarea sa “Culturi și Organizații. Softul mental” că “tiparul rolurilor de gen dintr-o societate e reflectată zilnic de mijloacele sale de informare ( ). Rolurile de gen sunt parte integrantă a fiecărei societăți ” (Hofstede, 2012, pag. 139)

De aceea consider că este important să cunoaștem ce ascultă ceilalți, în ce melodii se regăsesc, ce mesaje sunt trasmise, ce comportamente provoacă mesajele respective ?

Însă, în ceea ce îi privește pe tineri, ei pot să își schimbe viziunea față de etichetele puse de gen cu ajutorul instituțiilor educative, ei pot genera o schimbare socială tocmai pentru că reprezintă viitorul culturii noastre. Ceea ce ridică un semn de întrebare, este ce înțeleg cei care nu mai pot adopta o gândire fără barierele stereotipurilor, deoarece au deja înrădăcinate aceste diferențieri și nu le mai resimt nici la nivel emoțional, fiind o normalitate (persoanele adulte și bătrânii). Bineînțeles că trebuie să luăm în calcul și nivelul de educație și mediul de rezindență. De aceea m-am axat pe următoarele întrebări de cercetare :

Ce mesaje și tipuri de comportamente transmit melodiile românești publicului larg ? (îndeosebi, cele pe care le analizez- stilul Pop și stilul Rap )

Cum sunt reprezentați femeile și bărbații în muzica Rap față de muzica Pop ?Care gen are o imagine mai bună prezentată în melodii?Întrebările formulate generează răspunsuri care schițează cât de cât imaginea societății românești, arată cum muzica este una dintre sursele inegalității de gen, a presiunii spre diferențiere și chiar un izvor al sexismului (cu toate formele sale).Acestor întrebări de cercetare se asociază câteva concepte pe care am să le operaționalizez ulterior