Sărăcia în România

Saracia reprezinta o stare de lipsa a resurselor,de obicei materialesi uneori culturale.La nivelul simtului comun saracia reprezinta de cele mai multe ori lipsa resurselor materiale(a banilor in principal).Definita in sens absolut „saracia desemneaza o stare in care individului ii lipsesc resursele necesare pentru supravietuire”(Dictionar de Sociologie,Oxford,p.500) .Definita in sens relativ saracia reprezinta „absenta resurselor unui individ sau a unui grup atunci cand sunt comparate cu cele ale altor membrii ai societatii –cu alte cuvinete nivelul lor de trai”(Dictionar de Sociologie,Oxford,p. 501)

Reprezentarea saraciei la momentul actual se refera la chestiuni legate de munca si educatie.Prin extrapolare saracia afecteaza si celelalte componente ale vietii:locuinta,nivelul de trai,comportamentul negativ determinat,cultura etc.Modul in care statele isi trateaza saracia precum si ajutorul social acordat saracilor reflecta gradul de responsabilitate sociala pe care o acorda.Elena Zamfir defineste saracia ca „o stare de lipsa prmanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viata considerat decent,acceptabil la nivelul unei colectivitati date”(Zamfir,E.,1997:390)

Saracia ca si bogatia sunt fenomene instabile si greu de definit in studiile longitudinale fiecare individ avand suisuri si coborasuri, succese si insuccese fenomene care nuanteaza viata de zi cu zi a individului, in functie de cum percepe realitate, in functie de relatiile cu ceilalti de abilitati, inteligenta si creativitate idividul poate gasi brese si cai care sa-i asigure conditiile necesare de a duce un trai decent atat pentru propria persoana cat si a familiei din care face parte.

Tinad cont ca omul in primul rand este inainte de toate o fiinta sociala el actioneaza si reactioneaza in functie de feed-beck-ul pe care il primeste din exterior calitatea acestuia face ca in timp individul sa-si creeze propriile strategii de gandire, sa poata discerne iar cu timpul sa aiba putere anticipativa vis-a-vis de informatia noua primita astfel putand gasii soluti optime si in timp cat mai scurt care sa-i asigure succesul si sa se indeparteze cat mai mult de fenomenul numit saracie.

Saracia ca si bogatia metaforic putem spune ca se ‘’invata’’ depinde de educatia care ti se da, de nivelul de socializare a grupului din care faci parte, de conditiile de trai care ti le ofera grupul in procesul propriu de educatie si dezvoltare, in acest caz chiar daca potentialitatile tale biologice nu sunt foarte inalte aceasta diferenta se poate compensa cu o buna educatie si cu ajutor din partea familiei, familia fiind primul factor extern care poate intervenii si care poate ofera modele de viata, privind din cealalta latura si creionand un tablou virtual putem afirma ca chiar daca potentialul este ridicat iar procesul de educabilitate este precar se poate ajunge in cazuri extreme pana la genii ratate deoarece nu se gaseste acel mediu propice in care individului sa i se valorifice potentialul propriu astfel acel potential sa ramana latent si sa nu se mai manifeste iar individul sa urmeze modele gresite si sa ajunga in acea situatie in care in mod paradoxal ar putea sa razbeasca in viata dar nu va putea deoarece i sa cristalizat o mentalitate urmand acele modele.

Sărăcie înseamnă:

-nivel redus de venituri, consum şi ocupare a forţei de muncă;

-alimentaţie insuficientă sau de calitate proastă;

-stare proastă a sănătăţii;

-acces limitat la educaţie;

-participare limitată la luarea deciziilor;

-posibilitatea limitată de a influenţa propriul nivel de trai

Teorii ale saraciei

Teoriile marxiste considera ca exploatarea este cauza aparitiei saraciei,pe cand politicile de dreapta gasesc responsabili direct de starea de saracie chiar pe indivizi care mostenesc.In viziunea comunista saracia apare ca efect a distribuirii inechitabile a veniturilor.Certarile mai noi,spre deosebire de cele mai vachi care s-au axat pe saracia comunitara cunoscuta si sub numele de saracie traditionala(dotare modesta cu utilitati si bunuri de consum redus),se axeaza pe aparatia noii saracii-specifica societatilor dezvoltate.

Teoriile franceze utilizeaza pentru fenomenul saraciei noi conceptul de excluziune sociala pornind de la cresterea somajului de lunga durata (o data exclusi de pe piata muncii),inegalitate si instabilitate ,scaderea solidaritatii populatiei.In teoriile britanice termenul de noua saracie este asociat cu „victimele economice” ce reprezinta underclass-termen asociat cu oamenii aflati in afara legii,vagabontii etc.