Sociologia Culturii - Imaginea Femeii în Mass-Media

1. Influente si determinari ale mass-media

Daca in ceea ce priveste istoria fenomenului se consemneaza ca inceputurile acestuia dateaza de aproape doua secole , avand insa “radacini” mult mai adanci in trecutul mai indepartat al istoriei civilizatiilor planetare , specialistii considera ca dezvoltarea mass-media s-a produs cu precadere in ultimul secol , desigur strans legat de evolutia generala a societatii.Totodata trebuie adaugat ca fenomenul cunoaste o dinamica extreme de rapida incat s-a ajuns ca aplicatiile sale sa depaseasca intr-o anume masura prevederea asupra consecintelor pe care le-ar putea avea.

Cercetatorii fenomenului mass-media , proveniti dinspre domenii precum sociologia , psihologia , lingvistica si jurnalismul , au reusit sa individualizeze intr-o mare masura natura si influentele comunicarii de masa.Procesul evolutiei culturale , tehnologice si sociale nu s-a incheiat.In plus , dezbaterile organizate pe marginea unor astfel de subiecte s-au transformat adesea in controverse , izvorate si din impactul mass-media cu publicul larg.Acolo unde se stabilesc avantajele se intrevad totodata neajunsuri , incat s-ar putea spune ca reprosurile , ca si calitatile , polarizeaza in jurul aceloras chestiuni , precum pervertirea valorilor culturale ale publicului;stimularea cresterii ratei delicventei;contributia la degradarea morala generala;dirijarea maselor catre superficialitatea politica si descurajarea creativitatii.Cei ce vorbesc despre beneficiile aduse de catre sistemul mass-media afirma ca , dimpotriva , acestea demasca pacatul si coruptia; actioneaza ca gardieni ai pretioasei noastre libertati; contribuie la ridicarea nivelului cultural a milioane de oameni foarte putin instruiti; asigura o distractie zilnica nedaunatoare; ne informeaza despre evenimentele care au loc in lume; ridica standardul nostrum de viata stimuland astfel institutia economica

Pe de alta parte , sistemul mass-media depinde de tipul de civilizatie in care isi desfasoara actiunea , care determina , la randul ei , administrarea , proprietatea si controlul asupra acesteia.Asadar , structura mass-media ia turnuri diferite in functie de sistemul politic , economic , cultural , care influenteaza productia , distributia si consumul continutului lor.

Numerosi certetatotori au conchis faptul ca sistemul mass-media este unul dintre cele mai sensisbile la schimbarile sociale si , in acelas timp , un fidel seismograf al miscarilor din interiorul societatii.Distinctiile care se impun pornesc de la o realitate unica dezbatuta din raportul intre stat (ca sistem de organizare politica) , presa ca mod de functionare si public ca principal beneficiar al produsului mass-media.

Principala misiune a presei fiind furnizarea informatiilor de interes general despre lumea in care traim , se impune de la sine caracterul obiectiv asupra lumii concrete.Desii realitatea nu presupune a fi unul si acelas lucru cu adevarul , realitatea fiind un element procesual ,se poate admite echivalenta celor doi termini in formularea destul de raspandita ca presa are drept obiectiv (si responsabilitate) prezentarea in fara opiniei publice a adevarului despre subiectul pe care il dezbate.

2. Conditia Jurnalistului in mass-media

Pornind de la premisa ca , psihologic vorbind , orice emitator de mesaj este subiectiv , ideea de obiectivitate ramane un reper in activitatea de presa.

In mod normal , jurnalistul are opinii personale , simpatii , antipatii , resentimente , frustari, experiente care ii modeleaza perceptia.Are o anumita sensibilitate sau un anumit cinism , un anumit bagaj cultural , o anumita educatie care-I determina nu numai reactiile , dar si alegerea in reprezentarea lumii.

Traim intr-o lume in care volumul , diversitatea , viteza si libertatea de circulatie a informatie reprezinta indicatori de baza ai stadiului dezvoltarii unei societati.Acesti factori au ajuns sa exprime , intr-o relatie de directa proportionalitate , performantele economice ale statelor , precum si gradul lor real de democratie.

Indiferent daca isi constientizeaza sau nu ipostaza , un redactor (reporter , realizator , prezentator etc.) de televiziune este – in masura mai mare sau mai mica – “om de imagine” sau “ om de film” .Un ziarist din presa scrisa isi elaboreaza mesajul uzand exclusive de limbajul traditional; paginarea , ilustrarea si orice alt procedeu de “cosmetica” grafica reprezinta munca machetatorului si se consuma in operatiuni ulterioare crearii mesajului propriu-zis.Un redactor de televiziune se exprima altfel: mesajul elaborate de el ( mai exact de echipa pe care o conduce ) este un spectacol compus din imagine , sunet si / sau text.Ca urmare , cunoasterea morfologiei , sintaxei, stilisticii clasice si a regulilor stiintei comunicarii , necesara si suficienta ziaristului din presa tiparita , devine doar o parte a instrumentarului professional in cazul televiziunii.Realizatorul TV este obligat sa-si insuseasca un nou limbaj: al imaginii in miscare (al filmului).Orice idee enuntata de text trebuie sa aiba un support de imagine si un support de sunet de fond , care pot fi complementare cu textul (fomand o unitate) , tautologice sau chiar incompatibile.Succesul , mediocritatea terna sau esecul mesajului audiovisual stau in cunoasterea si respectarea regulilor acestui nou limbaj , care permite recompunerea – pentru telespectator – a segmentului de realitate abordat.

Aparitia si dezvoltarea televiziunii au grabit lucrurile , transformand circulatia informatiei intr-un fenomen exploziv , cu nuante de agresare a individului si a societatii.

3.Imaginea femeii-jurnalist

Cele prezentate anterior constituie atributele oamenilor de televiziune consacrati , ale celor care au reusit sa-si puna amprenta asupra acestui domeniu atat de controversat si totusi , ata de intr-o continua evolutie aproape negative.

Daca la imceputurile televiziunii postdecembriste accentul era pus cu mare rigoare pe professionalism si dedicare absoluta pentru aceasta profesie , jurnalismul audio visual actual este impins la extreme , cazand aproape in derizoriu.

In acest sens , exemplul cel mai elocvent il constituie cazul celor trei femei de televiziune care au marcat perioada de dupa ’89 in domeniul journalistic , in speta , Teo Trandafir , Mihaela Radulescu si Andreea Marin.

Cele trei femei s-au dedicat in intregime carierei in televiziune in perioada celor mai frumosi ani ai tineretii lor si au realizat intregul lor demers cu pasiune si devotament , implicandu-se pana in cele mai mici detalii ale muncii de televiziune , fapt care a condus in cele din urma la descoperirea si a altor vocatii.

S-a demonstrate ca profesionalismul si bunul simt au facut casa buna in cazul celor trei , retragandu0se cu demnitate atunci cand au considerat ca este momentul , ca si-au incheiat “misiunea” pe platourile de filmare , locul unde si-au desfasurat activitatea timp de mai bine de zece ani.

In momentul in care au considerat ca au atins echilibrul intre viata professionala sic ea personala au ales sa se retraga din televiziune cu mare demnitate , facand loc , din pacate , tuturor nonvalorilor care au invadat grila de programe si care , constatam cu stupoare , aduc audienta foarte mare posturilor de televiziune concurente.Faptul in sine este cauzat de insasi politica degradanta a fiecarui post de televiziune in parte care opteaza pentru promovarea aceloras si aceloras nulitati , a unor oameni care nu au absolute nimic de spus din punct de vedere cultural sau artistic , ci numai din dorinta de afirmare cu orice prêt , de a aparea la televizor , ori pur si simplu pentru o suma modica ce le este oferita in urma creari unui scandal fictive la adresa unei personae publice.Zilnic suntem agasati pana la suprasaturatie de emisiuni gen can-can , in cadrul carora sunt preluate si prelucrate aceleas subiecte ce sunt dezbatute zile la rand , parca despicand firul in patru.In unele cazuri se intampla ca , atunci cand credem ca subiectul a fost epuizat , sa revina asupra acestuia fie printr-un drept la replica , fie prin noi dezvaluiri despre persoana in cauza.Astfel inteleg formatorii de opinie ai zilelor noastre sa faca televiziune , avand pretentia sa faca si audienta maxima