Șomajul - Cauză a Vulnerabilității Familiei

Introducere

Actualitatea temei investigate.

Tranziţia la relaţiile de piaţă, însoţită de declinul economic, a acutizat situaţia socială a populaţiei generînd scăderea nivelului ei de trai.

Criza economică este însoţită întotdeauna de creşterea ratei şomajului. Şomajul este acel fenomen al economiei de piaţă, care demonstrează specificul unei ţări concrete şi concomitent a unei etape concrete de dezvoltare social-economică a acesteia. Acesta este nu numai un fenomen economic, ci şi un indice specific al situaţiei economiei, politicii, ideologiei, moralei acestei societăţi. O influenţă mare asupra dimensiunilor ratei şomajului şi a formelor lui de manifestare o au particularităţile locale, naţionale, precum şi formele mecanismului economic al ţării.

Piaţa forţei de muncă nu este autonomă. Funcţionarea ei este strîns legată de procesele ce se desfăşoară pe alte pieţe, aşa cum sînt piaţa de mărfuri şi servicii, piaţa de capital, piaţa monetară ş.a. Iată de ce nivelul ratei şomajului se prezintă, în primul rînd, ca unul din indicele cheie al microeconomiei şi estimarea ei concretă, este necesară pentru conştientizarea şi prognozarea rezultatelor politicii social-economice a statului.

În plan economic, şomajul reflectă necorespunderea pe piaţa forţei de muncă dintre oferta forţei de muncă, relativ mare, şi cererea acesteia, totodată această necorespudere poate fi atît pe plan cantitativ, cît şi pe plan calitativ.

Şomajul provoacă o stare anemică, exprimată prin experienţa umilinţei, plictiselii şi desocializării; este puţin probabil că această situaţie să determine o a acţiune colectivă. În societăţile moderne, care sînt dominate de valorile de muncă şi de loc de muncă, şomajul este înţeles şi simţit în mod negativ.

Procesul reformelor, început Republica Moldova încă din anul 1990, presupunea transformări profunde care să cuprindă toate sferele de activitate ale societăţii. Tranziţia economică vizează, în principal, constituirea unei economii libere de piaţă, performante şi durabile. Aceasta presupune adoptarea şi aplicarea unei strategii coerente, cu obiective clare pe termen lung, mediu şi imediat, avînd ca finalităţi un pluralism al formelor de proprietate cu prevalarea sectorului privat şi un cadru economico-legislativ care să permită manifestarea reală a liberei iniţiative şi a relaţiilor concurenţiale pe piaţă.

Rezultatele concrete pe care noul sistem economic le generează şi efectul lor asupra diferitelor categorii de populaţie este de o importanţă esenţială. Dezvoltarea economică este de neconceput fără ocuparea suficientă şi productivă a populaţiei, precum şi fără creşterea nivelului ei de trai. Lipsa ocupaţiei profitabile, are efecte grave pentru dezvoltarea social-economică, pentru coeziunea socială şi prosperitatea populaţiei.

Evoluţiile din structura economiei naţionale şi-au lăsat amprenta pregnantă asupra principalilor indicatori de performanţă ai pieţei forţei de muncă. Noua piaţă a forţei de muncă a apărut şi evoluează ca o piaţă rigidă, tensionată, marcată de puternice dezechilibre structurale, teritoriale, ocupaţionale şi profesionale.

Printre indicatorii după care este estimată astăzi funcţionarea pieţei interne a forţei de muncă, esenţiali sînt: reducerea forţei de muncă, creşterea salariului mediu, diversificarea structurii ocupaţionale şi a surselor de venituri, scăderea populaţiei apte de muncă şi a celei ocupate, apariţia şi extinderea unor forme atipice de ocupare, angajarea unei părţi însemnate a populaţiei active în economia subterană, influenţa forţei de muncă emigrante şi imigrante asupra nivelului de ocuparea a populaţiei şi asupra şomajului.

Resorbirea parţială a şomajului, chiar şi în această perioadă, plină de dificultăţi, a tranziţiei, preocupă societatea în ansamblul ei, microcolectivele şi în deosebi pe fiecare individ în parte. În cazul acestei probleme nu există soluţii miracol, nu există strategii general valabile, deşi din experienţa multor decenii de confruntare cu acest fenomen se pot alege unele componente din care să se asambleze o politică viabilă. În această privinţă realităţile din ţările dezvoltabile ne conving că în lupta dusă cu ofensiva şomajului, în prima linie se află individul şi unitatea în care el lucrează. Statul, în general, intervine pretutindeni prin unele măsuri pur economice, atunci cînd „fenomenul şomaj” devine alarmant, ameninţînd buna funcţionare a întregului sistem social. La noi, perioada de tranziţie, marcată de atîtea schimbări, impune, o prezenţă mai activă a statului în lupta cu avalanşa şomajului. Începînd cu legislaţia în vigoare şi încheind cu mentalitatea individului, şomajul trebuie să însemne o prioritate pentru guvernele tranziţiei, în sensul de a susţine realizarea unor transformări aşa cum s-au produs în alte ţări de-a lungul multor decenii, chiar secole.

Gradul de cercetare a problemei.

Şomajul în prezent apare ca unul din factorii principali de influenţă asupra dezvoltării economice şi sociale a ţării şi a familiei în particular. Această problemă, în prezent capătă, tot mai mult o importanţă şi actualitate enormă. Dovadă a acestui fapt. Putem menţiona cercetările efectuate de Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme cu tema „Şomajul în Republica Moldove” septembrie 2001, de Departamentul statistică şi sociologie al Republicii Moldova care aplică ancheta forţei de muncă şi are ca obiectiv principal măsurarea populaţiei active – ocupate şi în şomaj ¬– şi a populaţiei inactive. Începînd cu anul 1998, ancheta asupra forţei de muncă se realizează în Republica Moldova ca o cercetare continuă.

În Republica Moldova de problema şomajului au fost preocupaţi specialişti din diferite domenii cum ar fi: Anatoli Gudim, Valentin Ţurcan, Tatiana Zbîrciog, Anatolie Bucatca, Andrei Ţurcan, Mihail Şleahtiţki, Svetlana Dmitrenko. În România în acest domeniu importante studiii pezintă: D. Purdea, C. Stegoroiu, V. Stoica, C. Zamfir, iar în rusia: E. Stroiev, M. Dmitriev, D. Livov, P. Buţikin etc.

Cu toate că s-ar părea că problema şomajului este destul de analizată şi cercetată ea, totuşi, înregistrează încă multe lacune care necesită a fi studiate.

În lucrarea Populaţia economic activă, ocupată şi şomajul, anul 2000, elaborată de către Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova se analizează fenomenul şomajului cu ajutorul instrumentului de cercetare – Ancheta forţei de muncă, aceasta fiind principala sursă de obţinere a informaţiei privind populaţia economic activă, ocupată şi şomajul. În această lucrare sunt analizate conceptele şi definiţiile de bază a fenomenului de şomaj, sunt descrise rezultatele cercetării asupra populaţiei supuse investigaţiei.

Aceeaşi problemă este analizată în lucrarea Republica Moldova 2000. Piaţa muncii şi dezvoltarea socială, 1-ul anuar economic şi social. Aici sunt analizate diferite forme ale şomajului şi consecinţele acestuia asupra economiei de piaţă.

O altă lucrare a Departamentului statistică şi sociologiei, Republica Moldova în cifre, 2002, reflectă situaţia acestei probleme în bază de date statistice şi în toate formele de manifestare a acestuia.

Scopul cercetării: de a analiza fenomenul şomajului ca cauză a vulnerabilităţii familiei în Republica Moldova.

Reieşind din scopul propus au fost stabilite următoarele obiective:

- analiza comparativă a delimitărilor conceptule ale fenomenului de şomaj;

- analiza aspectelor social-juridice în domeniul problemei şomajului;

- prezentarea aspectelor generale privind şomajul în Republica Moldova;

- determinarea cauzelor generale ale şomajului;

- prezentarea dificultăţilor în angajarea în cîmpul muncii;

- reflectarea consecinţelor şomajului asupra situaţiei familiei;

Ipoteza generală a lucrării: Cu cît situaţia social-economică a ţării este mai instabilă, cu atît este mai scăzut nivelul de trai a populaţiei.