Structura sociala - studiu comparativ al claselor sociale din Germania si Romania

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Structura sociala - studiu comparativ al claselor sociale din Germania si Romania.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 31 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Sociologie

Extras din document

Viața socială este o totalitate de raporturi interindividuale, care se obiectivează și se individualizează în instituții al căror element viu și activ , purtător al fenomenelor sociale, este individul.

Modul în care se ordonează și se armonizează instituțiile, precum și felul în care este menținut echilibrul lor constituie structura societății.

Petre Andrei consideră că „structura unei societăți variază după epoci și după instituția fundamentală, care într-un anumit moment are rolul de ordonator și armonizator al celorlalte instituțiuni. Așa de pildă, se zice că societatea are o structură capitalistă sau că în trecut a avut o structură feudală… caracterizarea structurii sociale se poate face după un punct de vedere și anume după fenomenul social, care domină într-un timp dat și care dă oarecum directive pentru toate celelalte fenomene, imprimându-le chiar și o anumită înfățișare” .

Așadar, menționează marele sociolog, toate instituțiile unei societăți gravitează atât în jurul formei de organizare economice, cât și în jurul celei de organizare politice, dând nota dominantă a întregii vieți sociale. Structura societății nu trebuie considerată statică, deoarece forma ei se poate schimba, se poate transforma mereu, datorită raporturilor dintre elementele variabile care o compun și anume, instituțiile sociale.

Analizând aceste instituții, Adolphe Costa a deosebit patru categorii de instituții, la fel de necesare societății, între care există un paralelism: de ordin politic, de ordin economic, de ordin doctrinal (religie, morală, știință) și solidaritatea ( prin diferitele forme de asociere ale indivizilor). Aceste instituții nu pot exista una fără alta, alcătuind structura socială și numai prin echilibrul lor se poate conserva și funcționa o societate .

Înăuntrul societății, pentru exercitarea funcțiilor sociale, societatea, asemenea unui organism viu și-a creat organele sale, cu înfățișări și poziții sociale diferite, după cum se integrează fiecare în structura societății și după caracterul acestei structuri. Cele mai evidente organe funcționale sunt clasele sociale.

Pentru A. R. Radcliffe-Brown, termenul de structură socială, reprezintă „rețeaua complexă de relații sociale reale, care reunesc ființele umane individuale într-un anumit mediu natural…În sens mai restrâns, se va vorbi de structură socială pentru specificarea elementelor structurale ale organizării socioeconomice – îndeosebi structura socioprofesională – a societăților, în opoziție cu elementele culturale: valori, reprezentări, care sunt comune unui grup social dat” .

În ceea ce privește conceptul de structură socială, acesta reflectă „ansamblul relațiilor stabile ce caracterizează sistemul social al unei societăți, alcătuit din colectivitățile, clasele, categoriile și grupurile sociale existente la un moment dat” .

Conform Dicționarului de sociologie Larousse, termenul de clasa socială „este utilizat, în sens general, pentru desemnarea unui ansamblu de indivizi care au caracteristici, comportamente identice sau comparabile. În sens restrâns, clasa se opune castelor, stărilor sau ordinelor, marcate de transmiterea ereditară și de o mobilitate socială redusă sau nulă” .

Despre clasa socială, Max Weber afirmă că aceasta „nu poate fi confundată cu o realitate subiectivă care urmărește atingerea unor scopuri, nici cu o comunitate efectivă. Fidel acestui principiu, Weber propune analiza, nu a clasei, considerată o realitate, ci a „situației de clasă”, adică probabilitatea, șansa ca indivizii să aibă interese similare, să dețină, de pildă, un monopol pozitiv sau negativ. În această perspectivă, conceptul de clasă desemnează doar ansamblul persoanelor care se găsesc în aceeași situație, sau în condiții comparabile” .

Structura socială adeseori a suferit transformări din cauza raporturilor dintre clasele sociale, care s-au luptat între ele, fiecare urmărind să pună în valoare funcția pe care ea o îndeplinea. De aceea, echilibrul dintre clase este una dintre formele cele mai obișnuite și mai necesare de echilibru social. Fără un echilibru stabil între aceste clase, nu este posibilă o structură stabilă a societății.

În toate societățile, clasele sociale s-au constituit odată cu apariția proprietății individuale și a dezvoltării vieții economice. Cu cât societatea a evoluat și a devenit mai complexă, cu atât și clasele au căpătat un rol din ce în ce mai mare, devenind chiar una dintre cele mai importante forțe în procesul social.

Fisiere in arhiva (1):

  • Structura sociala - studiu comparativ al claselor sociale din Germania si Romania.doc

Bibliografie

1. Andrei, Petre, Sociologie Generală, Capitolul IV. Structura și evoluția societății , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1936.
2. Coste, Adolphe, L’experience des peoples et les previsions qu’elle autorise, Paris, 1900, apud Petre Andrei, Sociologie Generală, Capitolul IV. Structura și evoluția societății , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1936.
3. Boudon, Raymond, Besnard, Philippe, Cherkaoui, Mohamed, Lecuyer ,Bernard-Pierre, (coordonatori), Țuțuianu, Mariana (traducere), Dicționar de sociologie LAROUSSE, Editura UniveRS Enciclopedic, București, 1996.
4. Mărginean, Ioan, Clasa mijlocie în fostele țări socialiste, în Revista de Cercetări Sociale, nr. 3-4, 2000, apud Otovescu, Dumitru (coordonator), Tratat de Sociologie Generală. Capitolul IV. Structura socială, Editura Beladi, Craiova, 2010.
5. Otto Ammon, Die Gesellschaftsordnung und ihre naturlichen Grundlagen, Jena, 1900, p.3, apud Petre Andrei, Sociologie Generală, Capitolul IV. Structura și evoluția societății , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1936.
6. Giddens, Antony, Sociologie, ediția a V-a, Editura All, București, 2010.
7. Weber, Max, traducere de Diaconovici, Alexandru, Etica Protestantă și Spiritul Capitalismului. Concepția lui Luther despre vocație,editura ANTET XX PRESS.
8. Solsten, I. Eric, Germany a country study, 1943, II. Library of Congress. Federal Research Division. III. Series. IV.
9. Larionescu, Maria, Istoria sociologiei românești. Suport de curs, 2007.
10. Zamfir, Cătălin, Stănescu, Simona, (coordonatori), Enciclopedia dezvoltării sociale. Clasă socială, Editura Polirom, București, 2007.
11. Urse, 2003, apud Zamfir, Cătălin, Simona Stănescu (coordonatori), Enciclopedia dezvoltării sociale. Clasă socială, Editura Polirom, București, 2007.