Studiu de caz - relația medic-pacient

1. Introducere

Mi-am propus in cadrul acestui studiu sa pun acentul pe identificarea principalelor cauze care conditioneaza modul in care se desfasoara relatia dintre medic si pacient. Motivatia alegerii acestei teme rezida in importanta care trebuie acordata laturii sociale a interactiunii dintre pacient si medic. Societatea se dezvolta in masura in care membrii ei sunt sanatosi iar sanatatea indivizilor depinde de calitatea si reusita relatiei dintre cei doi actori. Sanatatea este o realitate complexa, multidimensionala, fiind conditionata medical, dar si economic si social.

R. Descartes afirma ca "conservarea sanatatii, fara indoiala, este cel dintii bun si baza tuturor celorlalte bunatati ale vietii. Daca ar fi posibil de a gasi un mijloc care sa faca pe oameni mai intelepti si mai abili decit au fost, atunci acest mijloc ar trebui cautat in medicina. Ar fi posibil sa inlaturam o infinitate de maladii, atit ale corpului, cit si ale spiritului". Pentru indeplinirea acestor deziderate, relatia medic-pacient ocupa un loc primordial in viata sociala si i-a nastere in momentul cand pacientul apeleaza la cunostintele medicului care, prin mijloacele de care dispune, accepta sa-l ingrijeasca. Suportul acestei relatii il reprezinta comunicarea, prin intermediul ei pacientul transmite medicului idei, atitudini, sentimente, informatii despre starea lui care sunt apoi folosite de acesta in diagnosticare si tratament.

Relatia medic-pacient implica o multitudine de valente. Astfel, ea poate fi considerata o relatie sociala care apare intre doi membri ai unor grupuri sociale distincte, o relatie psihologica prin punerea fata in fata a unor psihologii diferite, dar si o relatie culturala prin faptul ca face sa se confrunte in mod particular opinii, valori, atitudini si comportamente diferite (G. Popescu, S. Radulescu, 1981).

Prin definitie, relatia medic-pacient implica existenta a doi actori sociali: medicul si pacientul, care reprezinta grupuri sociale distincte: unul care solicita ingrijiri medicale si altul care ofera servicii specializate. Pe de o parte, pacientul este cel care divulga medicului valorile sociale, morale, credintele, atitudinile grupului social de care apartine, filtrate de personalitatea sa si pe de alta parte, medicul reprezinta persoana specializata, autorizata, recunoscuta de catre grupul profesional de care apartine dar si de comunitate, cu o atitudine bine definita in prezervarea si refacerea sanatatii. Relaţia medic-pacient este o relaţie de roluri, asimetrică şi consensuală, în care medicul are poziţia de superioritate, fiind elementul activ care caută soluţia la boala de care suferă pacientul, văzut aici ca un element pasiv. Totodată, pacientul recunoaşte autoritatea medicului, iar relaţia terapeutică se bazează pe reciprocitate, cele două roluri alcătuind un cuplu complementar.

Pentru a ne forma o perspectiva cat mai vasta asupra starii actuale a relatiei dintre medic si pacient, am considerat a fi esential de analizat factorii care sunt considerati importanti in desfasurarea procesului de comunicare dintre cei doi actori.

2. Operationalizarea conceptelor de relatie sociala,

medic si pacient

Pentru a intelege cat mai bine semnificatiile interactiunii dintre conceptele relatie sociala, medic si pacient in viata sociala in cele ce urmeaza am supus fiecare concept la o analiza amanuntita.

2.1. Conceptul de relatie sociala

Viata ii determina pe oameni sa actioneze impreuna cu alti oameni, sa interactioneze social pe motive atat rationale spre exemplu de rezolvare a unor probleme practice sau teoretice cat si emotionale, afective. In urma interactiunii dintre oameni se infiripa relatii sociale la baza carora sta schimbul social supus legii “recompenselor si beneficiilor”. Relatiile implica procese psiho-sociale de tip interactiv, legaturi directe intre persoane pentru ca interactiunea dintre persoane are loc constient si nemijlocit. O alta caracteristica esentiala a relatiilor este reciprocitatea, ambele parti participante influenteaza si se lasa influentate la randul lor. Nici o relatie nu se consolideaza daca nu exista motivatie, fiecare persoana intra in relatie cu alta persoana cu scopuri precise si clar delimitate, cu scopul tranzactionarii unor informatii, sentimente, activitati, bunuri, idei, servicii sau pentru satisfacerea unor nevoi personale sau sociale.