Tehnicile de Manipulare și Mass Media

Introducere.

În ultimul timp, începand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei extraordinare prevalente a practicilor de comunicare în toate domeniile societatii, precum si la o dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.

Informatia.

Ca prim pas, e bine sa ne oprim asupra cuplului informare-informatie, dezinformarea putând fi perceputa ca o negare a informarii sau, mai bine spus, ca o asimilare de informatii false, o intoxicare informationala. În opozitie cu informarea, dezinformarea nu vizeaza cunoasterea si poate fi nedeliberata, atunci când mesajele sunt transmise catre public de catre neprofesionisti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberata, implicând o strategie care are ca efect transmiterea unor mesaje partial sau total neadevarate, îndreptate spre anumite tinte relevante. Sub aspect neintentional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionisti. Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea senzationala a continuturilor, cu intentia de a stârni curiozitatea si interesul unor segmente cât mai largi de opinie. Bourdieu surprinde, într-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de coborâre a senzationalului în cotidian.

Gradul de pertinenta cu care sunt prelucrate insuficient stirile, diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (canal de comunicare) limitat de inserare într-o situatie informationala, deci inevitabilitatea unei selectii a mesajelor, practica uzuala mass-media (distorsionare a mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza în societatea comunicarii generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica de folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumar

Informarea.

Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a continutului unui mesaj dinspre un emitator individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporeste nivelul acestuia de cunoastere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau actiuni sociale. Dupa cum am vazut, scopul oricarui act comunicational este de a transmite informatie. Umberto Eco spune despre informatie ca este cantitatea de noutate ce poate fi transmisa prin comunicare, fie ca e detinuta implicit de catre o sursa, fie ca e generata de un sistem de decodificare si reprezinta o variabila direct cuantificabila a acestui proces. Se pot distinge cinci tipuri de informatie (în functie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-mesaj sau emitator-mesaj-receptor, a consistentei informationale ) :

- informatia detinuta de sursa  ceea ce emite sursa în plus fata de ceea ce cunoaste receptorul.

- informatia generata de sistemul de codificare  plusul de informatie datorat tratarii în cheia proprie emitatorului a unor evenimente cunoscute atât de receptor cât si de emitator.

- informatia transmisa mecanic  prezenta mesajului ca atare prin prezenta implicita a mesajului.

- informatia datorata traducerii în semne a unui semnal (eveniment).

- informatia nula  redundanta

În acesta clasificare se pot regasi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell si, fara a intra în detaliile legate de fiecare tip de analiza propus de autor, putem intui faptul ca primele patru forme pot fi manipulate iar încarcatura informativa poate fi gestionata, în mod premeditat, de catre emitator. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal, simboluri concrete si simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui nivel metacomunicativ care poate sa decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de