Teoria acțiunii sociale și analiza de rețea

Sociologul Vasile Miftode considera că acțiunea sociala pornește de la prezumția că orice fenomen social este rezultatuconduite individuale care înglobează credințe, opinii,atitudini și comportamente manifestate într-un context socio-economico-cultural bine definit și observabile la nivel actional prin prisma faptelor sociale. Acțiunea umană este ghidată de sistemul de valori personale și morale, dar și de cea a colectivității sociale.

Ca atare,ne propune profesorul Vasile Miftode, asistentul social trebuie sa pună problema acțiunii sociale în termeni axiologici (sistem de valori personale și morale) și în conformitate cu exigențele rațiunii (motivația și scopul). Așadar,asistentul social trebuie sa raspunda la o serie de intrebari pentru a găsi împreună cu beneficiarul serviciilor sociale, soluții alternative la situația problematică respectiva, sprijinindu-l pe acesta să acționeze în folosul personal și al familiei sale. În felul acesta, cu ajutorul acțiunii sociale, oamenii reusesc să schimbe sensul vieții lor și să transforme în mod pozitiv realitatea înconjurătoare prin faptul că reusesc să devină un model demn de urmat și pentru alți membrii ai societății.

În consecință, teoria acțiunii sociale ne ajută să înțelegem statutul practicii sau al asistenței sociale aplicate în domeniul protecției umane individuale și să reconsideram statutul asistentului social în societatea modernă.

Pornind de la accepțiunea lui Jean J Rousseau că:” omul trebuie forțat să fie liber”,și după cum afirmă profesorul V.Miftode:”asistentul social trebuie să oblige pe beneficaiar să fie liber, construindu-i independența, ceea ce denotă faptul că omul trebuie să fie ajutat să înțeleagă că este liber să acționeze în folosul personal și al celor din jur.

Intervenția socială profesionistă nu poate fi făcută decât ca actiune sociala în rețea, cadrul intervenției incluzând relația dintre polul relațiilor sociale ale beneficiarului și polul relațiilor sociale din cadrul parteneriatelor în asistenta sociala.

Analiza de rețea reprezintă o metodă indispensabilă în toate activitățile de intervenție și sprijin a populațiilor marginalizate,dependente sau vulnerabile. Analiza de rețea urmărește identificarea următoarelor tipuri de rețele în rezolvarea unui caz concret:

- rețelele de origine pentru beneficiarul serviciilor sociale (relațiile din familie)

- rețelele de influență (relațiile din mediul profesional, relațiile din grupul de prieteni)

- rețelele beneficiare (influente benefice și constructive ale intervenției sociale în rețea, atât asupra beneficiarilor direcți cât și a celor indirecti)

- rețelele de ajutor și intervenție ,formale(instituții de stat, ONG-URI);informale(familia,grupul de egali)

În cadrul rețelelor sociale informale primează afectivitatea și emoțiile pozitive,conform teoriei atașamentului, pe când în cadrul rețelelor formale secundare relațiile sociale sunt neutre din punct de vedere emotional. În acest caz,asistentul social caută să integreze și să identifice nu numai aspectele negative sau factorii de risc social pentru situația problematică în care se află solicitantul ci și aspectele pozitive car pot stopa situațiile problematice și bineînțeles care pot preveni apariția în viitor a unor astfel de situații. La această intervenție participă echipe interdisciplinare de profesionisti precum asistenți sociali, sociologi, psihologi,juriști, mediatori.