Teoria malthusiană

Introducere: Teoria lui Malthus – O regândire globală a strategiilor de securitate?

Cât de important este faptul că populaţia Terrei se află într-o continuă creştere, de la 1 miliard de locuitori în 1820, la 6,5 miliarde în 2009 şi 9 miliarde de locuitori cât este prognozat pentru anul 2050? Oare pe lângă crizele produse de lăcomia bancherilor şi credulitatea celor ce se împrumută, pe lângă crizele de securitate globală sau alături de tot felul de scenarii ce arata un glob pământesc frământat de războaie şi conflicte, nu se va presupune la un moment dat o criza datorată resurselor din ce în ce mai precare ale Terrei? Fie că este vorba de apă, de alimente, de aer curat, de hidrocarburi, este foarte important să conştientizăm care ar putea fi dimensiunea potenţială a acestei crize datorate stilului de viaţa uman şi a intereselor ce încalcă orice principiu.

Thomas Malthus , un influent pastor anglican de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a devenit cunoscut în lumea întreagă datorită analizelor sale legate de efectele creşterii populaţiei. Potrivit lui Malthus şi teoriei sale, sporul populaţiei este infinit mai mare decât puterea pământului de a produce mijloace de subzistenţă pentru om. Fără un control, populaţia se înmulteşte geometric în timp ce hrana pe care o poate furniza pământul se măreşte doar aritmetic.

Această disproporţie va conduce în timp la sărăcie larg răspândită pe glob şi la foamete care vor dispărea numai prin intermediul epidemiilor, marilor catastrofe sau războaie mondiale. Teoria lui Malthus nu s-a bucurat de sprijin, pe de o parte datorită pesimismului implicat şi, pe de alta parte deoarece s-a considerat că aceasta nu luase în consideraţie progresul tehnic din agricultură şi industria alimentară suficiente încât să hrănească întreg globul indiferent de evoluţiile demografice.

Printre altele, în susţinerea teoriei sale, Malthus a arătat că prin creşterea salariilor, natalitatea se amplifică odata cu aceasta în timp ce mortalitatea se reduce. Acest fenomen urma să aibă loc în viuziunea lui Malthus, pentru că veniturile mai mari vor permite oamenilor să crească mai muli copii şi, cu mijloace de subzistenţă asigurate, îşi vor dori mai mulţi moştenitori şi implicit populaţia va creşte. Mai mult, veniturile mari înseamnă şi acces la o ingrijire medicală mai bună şi la o medicaţie corespunzătoare astfel că, în paralel, rata mortalitţii se va reduce. Mathus a continuat scenariul pesimist, susţinând că dacă printr-o natalitate sporită va fi suplimentată oferta de forţa de muncă la o cerere constantă atunci, salariile vor cunoaşte un process de descreştere până la limita de subzistenţă ceea ce va determina o reducere a natalităţii până la limita în care aceasta atinge rata mortalităţii şi deci populaţia va rămâne constantă. Malthus nu a determinat în lucrările sale un orizont de timp pentru realizarea acestui scenariu dar în ultimii 150 de ani, lumea a evoluat parţial în conformitate cu predicţiile şi teoriile sale.

Astfel pe parcursul celei de-a doua jumătate a secolului XIX şi îînceputul de secol XX atât populaţia cât şi veniturile au crescut pe măsură ce revoluţia industrial a înaintat pe glob. Cu toate acestea, în ţările foarte dezvoltate, rata natalităţii s-a redus la niveluri atât de mici incât naţiuni precum SUA, Canada, Marea Britanie, cele mai avansate pe calea revoluţiei industriale au încurajat imigraţia pentru a face faţă tendinţei de îmbătrânire a populaţiei şi dezechilibrului potenţial între ratele de natalitate/mortalitate în favoarea celei din urmă cănd generaţia de după cel de-al doilea război mondial va dispărea în eternitate.

Distribuţia inegală de bunăstare de pe glob face ca cea mai mare parte a populaţiei Terrei să trăiască în relativă sărăcie şi să continua să producă mulţi copii în speranţa că astfel se vor îmbunătăţii situaţia economică (la fel ca în Anglia secolului XVIII). În condiţiile absenţei oricărui sistem de asigurări sociale (pensii), mai mulţi copii înseamnă şi o probabilitate mai mare pentru părinţi de a fi ingrijiţi la bătrâneţe. O altă teorie legată de persistenţa sărăciei susţine ca vinovată de această situaţie nu este suprapopularea ci faptul ca lucrătorii nu primesc adevărata valoare a muncii lor practicate şi pentru că bunăstarea depinde de sărăcia, adică bunăstarea unora – a ţărilor dezvoltate – se bazează pe sărăcia celorlalte ţări.

Teoria lui Malthus deşi neverificată încă în practică cel puţin pentru simplul motiv că industrializarea nu a atins toate regiunile globului este astăzi parcă mai de actualitate decât cu 150 de ani în urmă dacă o reformulăm luând în calcul nivelul de trai şi de consum al unui occidental şi extinzându-l pe întreg globul adică la cei 6,7 miliarde de locuitori ai planetei.

Capitolele următoare evidenţiează faptul că teoria lui Malthus poate fi, după 150 de ani, extinsă cu success şi în alte domenii care datorită industrializării au devenit indispensabile omului modern, precum apa şi energia sub toate formele posibile, o regândire a sistemului internaţional, a polilor de putere şi a nevoilor/necesităţilor acestora.