Terorismul Religios

INTRODUCERE

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii ercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia –şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie,şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate,şi terorismul, caşi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lu- mea se neagă pe sine, se urăşteşi se autodistruge, crezând că se purifică.

Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (caşi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omeniriişi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru ca- re-l poate ucide oricândşi oricum. Acesta a fost, probabil,şi obiectivul central al ata- curilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afleşi să nu uite că poate fi lovităşi ucisă oricând, oriundeşi prin orice mijloace.

Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noişi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice preţ, al puri- ficării prin ucidereşi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigatşi anali- zat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile

şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele,

a-i distruge structurile, a-i limita efecteleşi a-i tăia rădăcinile.

Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimiişi vio- lenţei, adică la un război terorist,şi el asimetricşi pervers, este de natură să genereze reacţia corespunzătoare a omenirii.

PSIHOLOGICA TEORISMULUI

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii1 exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia –şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie,şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate,şi terorismul, caşi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lu- mea se neagă pe sine, se urăşteşi se autodistruge, crezând că se purifică.

Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (caşi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omeniriişi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru ca- re-l poate ucide oricândşi oricum. Acesta a fost, probabil,şi obiectivul central al ata- curilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afleşi să nu uite că poate fi lovităşi ucisă oricând, oriundeşi prin orice mijloace.

Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noişi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice preţ, al puri- ficării prin ucidereşi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigatşi anali- zat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile

şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele,

a-i distruge structurile, a-i limita efecteleşi a-i tăia rădăcinile.

Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimiişi vio- lenţei, adică la un război terorist,şi el asimetricşi pervers, este de natură să genere- ze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze adică războiul antiterorist.