Traficul de Ființe Umane

1. TRAFICUL DE PERSOANE. COMPLEXITATEA PROBLEMEI

1.1. Traficul de persoane. Definiţii

Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului trafic de persoane şi pentru a-i da o definiţie clară şi fără echivoc, vom face o scurtă incursiune istorică privind evoluţia conceptului trafic de fiinţe umane.

Noţiunile femeie sclavă, femeie vîndută, femeie luată în robie nu sunt deloc noi; pe parcursul istoriei aceste fenomene s-au manifestat la noi şi în timpul jugului turcesc, dar şi în relaţiile diplomatice ale domnitorilor moldoveni cu suveranii statelor vecine.

În epoca contemporană, acest fenomen a căpătat o formulă mult mai concretă, atunci cînd termenul trafic a fost pentru prima dată utilizat cu referire la aşa-numitul fenomen comerţ cu sclave albe, la începului anilor 1900, manifestându-se repsectiv ca o variantă a comerţului. Traficul şi migrarea voluntară a femeilor albe din Europa spre ţările arabe şi Europa de Est, în calitate de concubine sau prostituate, a alertat guvernele mai multor state europene. Drept rezultat, în 1904, la Paris, majoritatea statelor din Europa au semnat o Convenţie Internaţională ce prevedea lupta cu

comerţul de sclave albe. La acel moment, traficul însemna mişcarea sau transportarea femeii pentru scopuri imorale, adică prosituţie. Iniţial, definiţia presupunea traversarea hotarelor, însă, ceva mai tîrziu, în 1910, un alt acord de colaborare a venit cu o nouă definiţie, care recunoştea că

traficul de femei poate avea loc şi în cadrul hotarelor unei ţări.

Mai tîrziu, acest termen – comerţ cu sclave albe – s-a extins şi asupra noţiunii de trafic în general: importul de femei dintr-o ţară în alta sau în calitate de “mirese prin corespondenţă”, de servitoare, chelneriţe, dansatoare, fotomodel, care de cele mai dese ori sfârşesc cu “angajarea” forţată, prin înşelăciune sau ameninţare, în industria sexului. Respectiv, sunt elaborate şi semnate o serie de acorduri şi convenţii, ce dau noi interpretări acestui fenomen şi stabilesc noi modalităţi de conlucrare în vederea contracarării fenomenului. Astfel, noţiunea capătă un caracter şi mai larg, incluzând cu timpul violarea drepturilor omului, asemănătoare cu robia, ajungându-se a fi definită

într-o variantă cât de cât stabilă.

Protocolul privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului de fiinţe umane, în special a femeilor şi a copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transfrontaliere, aprobat la 15 decembrie 2000 la Palermo, stabileşte că:

a) “Traficul de persoane înseamnă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei sau a altor forme de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau situaţia de vulnerabilitate sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau foloase pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane în scop de exploatare. Exploatarea va include, la nivel minim, exploatarea prostituţiei altora sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevare de organe;

b) Consimţămîntul unei victime a traficului de persoane privind exploatarea intenţionată defi nită în alineatul a) al prezentului articol nu este relevant în cazul în care s-au folosit oricare dintre mijloacele enunţate la alineatul a);

c) Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate “trafic de persoane” chiar dacă aceasta nu implică nici unul din mijloacele prevăzute în alineatul a) din prezentul articol;

d) “Copil” înseamnă orice persoană sub 18 ani.”

Această definiţie permite să se facă o distincţie clară între fenomenul trafic de fiinţe umane, pe de o parte, şi migraţie de muncă, contrabandă cu migranţi şi prostituţie, pe de altă parte, cu care, deseori, este asociat traficul de fiinţe umane. Elementele care caracterizează traficul de femei şi prin care se distinge de celelalte două fenomene menţionate, sunt situaţile în care se încalcă un şir de drepturi ale omului cum ar fi :

(a) demnitatea persoanei,

(b) libertatea persoanei,

(c) securitatea persoanei.

Alianţa Globală Împotriva Traficului de Femei (GAATW), Grupul Internaţional de Drept privind Drepturile Omului şi Fundaţia Împotriva Traficului de Femei (STV), ONG-uri din lume au elaborat o definiţie, pornind de la experienţa de lungă durată în domeniul prevenirii traficului de femei şi acordării asistenţei sociale victimelor acestui trafic – Principii Standard ale Drepturilor Omului privind Tratamentul Persoanelor Traficate (PS):

“Orice acţiune sau tentativă de recrutare, transportare înăuntrul sau în afara unor frontiere, cumpărare, vînzare, transfer, primire sau adăpostire a unei persoane prin folosirea inducerii în eroare, a constrăngerii (inclusiv prin utilizarea ameninţărilor sau abuzului de autoritate) sau a constrîngerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau menţinerii acestei persoane, cu sau fără plată, într-o formă de aservire (muncă în gospodărie, aservire sexuală sau de reproducere), într-o formă de muncă forţată sau constrânsă de datorii sau în condiţii asemănătoare sclaviei, exploatarea ei petrecîndu-se în altă comunitate decît cea în care persoana trăia în momentul inducerii ei în eroare, constrângerii prin forţă sau constrângerii cauzate de datorii.”

Definiţia dată de PS identifică clar elementele crimei, pentru a putea distinge cazurile de trafic de alte acţiuni, cum ar fi migraţia ilegală. Odată luate în consideraţie, elementele crimei menţionate în definiţia de mai sus şi aplicându-le cazurilor concrete de trafic, putem decide când avem de a face cu un caz de trafic şi cînd nu.

Luate în comun, aceste două definiţii includ cele mai importante componente ale crimei traficului de persoane:

I. Acţiuni (terminate sau tentative)

a) recrutare

b) transportare, transfer

c) primire, adăpostire

d) cumpărare, vânzare

II. Metode

a) ameninţarea cu forţa sau aplicarea oricăror forme de constrângere, răpire

b) fraudă, înşelăciune, inducere în eroare

c) abuz de putere sau de situaţia de vulnerabilitate

III. Scop

a) exploatare

1.2. Căi de definire a fenomenului

Definirea noţiunii trafic de persoane, de altfel ca şi metodele de definire aplicate, a fost şi rămîne un subiect îndelung discutat atât de teoreticieni, cât şi de practicieni. Varietatea de strategii aplicate de structruile statale şi ONG-uri întru redresarea traficului de persoane umane reflectă diversitatea noţiunilor, dar şi a priorităţilor acordate de o structură sau alta în combaterea acestui fenomen. Variatele soluţii, adică măsurile de prevenire sau contracarare a traficului de persoane, sunt elaborate în funcţie de modul de conceptualizare a problemei şi de analiza corespunzătoare a cauzelor.

Astfel, unele definiţii se axează pe părţile vătămate, altele – pe părţile generatoare ale problemei. În aşa fel, fiecare definiţie generează soluţii proprii, iar fiecare soluţie propusă este proprie modalităţii de definire a fenomenului şi dacă traficul de persoane este considerat drept o problemă sau consecinţă a sărăciei, soluţiile propuse vor fi diferite de cele propuse în cazul în care

acelaşi fenomen este tratat drept o problemă a crimei organizate.

Cercetători dintr-un şir de organizaţii neguvernamentale din Regatul Ţărilor de Jos (Olanda), care s-au implicat activ în prevenirea şi contracararea acestui fenomen încă în anii ‘80, au efectuat studii ştiinţifice în domeniu şi au elaborat publicaţii practico-ştiinţifice, au evidenţiat câteva metode de definire a fenomenului trafic de persoane, în funcţie de strategiile aplicate.