Valori culturale în cultura de azi

1. Definiţie liberalism

Liberalismul este o doctrină politică şi economică care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etatismului şi, în general, tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii inaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.

Într-un sens strict, liberalismul, numit "clasic", este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta şi anume: dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului şi ale altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăveşte construirea unei societăţi caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităţilor sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferenţiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului şi prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertăţii.

Liberalism politic este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecţia drepturilor şi libertăţilor individuale, opunându-se ideii de "Stat providenţial". Indivizii sunt liberi să îşi urmărească propriile interese atât timp cât nu afectează drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Liberalism economic este doctrina care proclamă libera concurenţă pe piaţă, neintervenţia Statului în economie şi are ca principiu fundamental proprietatea individuală

2. Scurt istoric despre liberalism si principii de bază

Liberalismul s-a instituit ca o concepţie politică utilă după proclamarea independenţei SUA (1776) şi după revoluţia franceză (1789-1794), situându-se în prim planul concepţiilor politice ale secolului XIX şi primelor decenii ale secolului XX. Liberalismul este o ideologie care de-a lungul timpului a căpătat diferite forme: liberalism clasic şi revizionist, vechi şi nou, liberalism politic şi economic, liberalism perfecţionist şi liberalism minimal.

Potrivit profesorului britanic John Gray, toate aceste forme ale liberalismului enumerate anterior, au în comun patru elemente: individualismul, egalitarismul (egalitatea în faţa legii), universalismul şi progresismul.

Liberalismul a pus accentul de la început pe toleranţă şi pluralism, limitarea puterii politice şi separarea puterilor în stat, libertatea individuală şi proprietatea privată, unicitatea şi inviolabilitatea individului, drepturi individuale şi autonomie personală.

Liberalismul este o doctrină politică şi economică ce este caracterizată de anumite principii cum ar fi: principiul maximei libertăţi individuale egale; principiul autoreglării spontane a economiei; principiul reducerii la minim a rolului statului; principiul reducerii dreptăţii la legalitate.

Criticile aduse liberalismului: că este ateu şi relativist, nihilistic şi reducţionist, instrumental şi universal, cosmopolit şi lipsit de profunzime. În ceea ce priveşte Europa de est, după căderea comunismului, deoarece liberalismul a luat mai mult o formă anti-comunistă, el a avut doar un program general, insuficient articulat, şi care a reflectat doar o situaţie momentană, ce s-a dovedit ineficientă în momentul în care liberalismul a trecut de la starea de opoziţie la cea de guvernământ.

3. Concepte liberalism

Liberalismul este un sistem teoretic şi doctrinar care are la bază, potrivit lui Ivanciu Nicolae-Văleanu, următoarele idei: „homo economicus este actorul principal al vieţii economice; proprietatea privată este temelia producţiei raţionale şi eficiente; piaţa şi categoriile ei constituie mecanismul economic optim, capabil să rezolve în mod automat, pe baza cererii şi ofertei, toate dezechilibrele, asigurând în permanenţă echilibrul şi eficienţa; profitul particular este stimulentul activităţii economice”( Ivanciu Nicolae Văleanu, „Tratat de doctrine economice”, pag. 331); măsurile de protejare a economiei naţionale şi favorizarea unor ramuri în detrimentul altora au consecinţe funeste pentru dezvoltarea armonioasă a organismului economic naţional. El cunoaşte două orientări principale: cea liberal-democrată - printre ai cărei reprezentanţi de seamă se numără Ion Ghica, Enric Winterhalder şi George Bariţiu - care, constatând caracterul agrar al economiei româneşti, consideră posibilă şi necesară dezvoltarea industrială, dar numai în condiţii de liberă concurenţă, adică fără măsuri protectoare pe care le aprecia ca fiind artificiale; şi cea liberschimbistă agrarian-conservatoare - printre ai cărei fruntaşi se află Ion Strat, Al. Moruz, N. Filipescu, Petre Carp, P. Missir - care privesc dezvoltarea agrară ca pe un element specific al economiei noastre, văzând în industrie ceva dăunător organismului economic.

Democraţia liberală reprezintă formula de democraţie avansată caracterizată prin echilibrul constituţional dintre valoarea fundamentală a democraţiei (în speţă, egalitatea) şi cea a liberalismului (libertatea).

Exagerarea ideii de egalitate conduce spre egalitarism, în defavoarea drepturilor individuale, iar accentuarea libertăţilor poate determina individualismul sau anarhia. Ideea de democraţie liberală constă în echilibrarea raportului dintre valorile colective (egalitatea) şi cele individuale (libertatea).

Liberalizarea economică şi cea politică sunt fenomene de anvergură globală ce depăşesc influenţa partidelor politice liberale, dovadă şi faptul că democraţia liberală este comună tărilor occidentale unde partidele liberale fie nu există (Statele Unite ale Americii), fie au un capital politic minor

Întreaga arhitectură a democraţiei liberale stă pe temelia celor patru valori statuate de revoluţiile care au inaugurat modernitatea.