Violența Domestică

I. INTRODUCERE – CE CERCETĂM?

Violenţa domestică este o problemă de ordin atât naţional, cât şi mondial. Conform cercetărilor şi datelor statistice, în cele mai multe cazuri femeile sunt victime, adesea copiii fiind şi ei supuşi traumelor. Emanciparea femeii a dus la redimensionarea şi renegocierea rolurilor pe care bărbatul îl are. Acest fapt crează un sentiment de frustrare, prin conştientizarea pierderii autorităţii în familie. În lipsa altor mijloace, apelează la violenţa ca argument al păstrării şi consolidării raporturilor de dominare valorizate de modelul tradiţional. Unul din patru bărbaţi va folosi violenţa împotriva partenerei într-un anumit punct al relaţiei.

Fenomenul social de violenţă domestică este determinat de factori cauzali în lanţ. Subiectul de faţă este tratat predominant din perspectiva bărbatului ca principal iniţiator de conflicte în mediul familial; aşa cum reiese şi din sondajele efectuate.

Prin urmare, o istorie personală cu abuz, neîncederea în sine, nemulţumiri la locul de muncă, imaturitatea emoţională duc la atitudini negative faţă de femei, gelozie, consum de alcool şi de droguri, la un temperament violent. Toate aceste aspecte au ca rezultat schimbări radicale de comportament şi deficienţe de comunicare în relaţia de cuplu.

Există forme diferite de manifestare, printre care se numără agresiunea fizică, emoţională, agresiunea prin intermediul copiilor, prin control, intimidare. Cu toate că infracţiunile în general fac mai puţin din femei victime, ele sunt de la cinci la opt ori mai predispuse decât bărbaţii să fie victimizaţi de către un partener intim. Femeile sunt de la şapte la paisprezece ori mai vulnerabile să sufere atacuri fizice brutale din partea persoanei de cuplu.

În România, legislaţia în vigoare cu privire la violenţa domestică este cuprinsă în legea 217 din anul 2003, o serie de articole urmând să fie prezentate.

Nu doar statisticile, ci şi reglementările legale demostrează gravitatea situaţiei. Spre exemplu, până în anul 2000 nu a existat în cadrul legislativ nicio referire la violenţa domestică, deşi, în România, numărul femeilor agresate a crescut de 5 ori în perioada 1996-1998.

Mai mult decât atât, atenţia trebuie îndreptată şi asupra faptului că foarte puţine femei îşi reclamă la poliţie partenerii violenţi. Aici intervine factorul de mentalitate – doamnele ar trebui educate să îşi ceară drepturi, să îşi menţină securitatea psihică şi fizică, să aibe independenţă chiar şi în cazul căsniciilor. De obicei, acestea sunt ignorate la nivel familial, din cauza dezvoltării unui sentiment de ,,proprietate”.

II. DESCRIEREA FENOMENULUI

1. Evoluţia violenţei domestice. Date statistice

Următoarele aspecte sunt concluzii ale diverselor cercetări, disponibile online, în limba engleză.

Se estimează o creştere pe an de la 960,000 cazuri de violenţă împotriva unui actual soţ/ soţie, iubit sau iubită, la trei milioane de femei care sunt abuzate fizic de către soţii sau partenerii lor.

Pe plan global, cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată sexual sau din contră, abuzată pe parculsul vieţii.

Aproape 31% din femeile americane declară ca au fost agresate fizic sau sexual de către soţ sau iubit la un moment dat, conform uni sondaj de sănătate publică din 1998.

Aprozimativ un sfert din femeile americane afirmă că au fost violate şi/sau atacate fizic de către un partener formal, de concubinaj, prieten la un moement dat în viaţă, având în vedere cercetările de ,,Violenţă naţională împotriva femeilor”, începând din noiembrie 1995, până în mai, 1996.

Mai mult decât atît, 30% din americani spun că ştiu o femeie în astfel de situaţii.

Violenţele partenerilor intimi este o infracţiune primordială împotriva femeilor. În 2001, au fost înregistrate 85% din femei ca fiind victime ale violenţei partenerilor de acet tip (588,490 în toal), în timp ce bărbaţii se încardrau ca victime într-un procent de 15 (103,220 în total).

Cu toate că infracţiunile în general fac mai puţin din femei victime, ele sunt de la cinci la opt ori mai predispuse decât bărbaţii să fie victimizaţi de către un partener intim.

Ele sunt de la şapte la paisprezece ori mai vulnerabile să sufere atacuri fizice brutale din partea persoanei de cuplu.

Aproape 18% din femei spun că au trecut prin experienţa unui viol sau a unui încercări la o anumită vârstă; şi doar 3% din bărbaţi pot spune acelaşi lucru.

Atacurile de viol/ sexuale săvârşiete de către străini sunt mult mai probabile să fie declarate la poliţie decât ce comise de către cunoscuţi, fiind incluşi aici partenerii vieţii de cuplu, alte rude, prieteni sau cunoştinţe. Între 1992 şi 2000, în prima situaţie 41% din cazuri au fost declarate la poliţie; iar în cea de-a doua, 24 %.

Un studiu derulat în Georgia, cuprinzând 226 (96 %) din cele 235 femei cuplate, închise prentru crimă, au relevat prezenţa violenţei domestice în mai mult de jumătate din cazuri când femeia şi-a ucis partenerul ; există statistici istorice despre abuzul domestic.În 60 % din cazurile în care femeia îl ucide pe celălalt, ea se declară victimă a atacurilor sau abuzurilor în momenutul respectiv.