Violența în Familie

INTRODUCERE

Noţiunea de violenţǎ are ca şi rǎdǎcinǎ cuvântul “vis” echivalent cu “forţǎ” şi care face trimitere la ideea de putere, de dominaţie, de utilizare a superioritǎţii fizice, a forţei unui îndivid asupra altui îndivid.

Definirea noţiunii de violenţă, îndiferent de natura sau de formele pe care le îmbracă, reprezintǎ un proces destul de anevoios care se realizeazǎ întotdeauna dupǎ anumite criterii care apar configurate la nivelul codurilor culturale şi care sunt produsul direct al unei evoluţii istorice, dezvoltare ce poate diferi atât de la o societate la alte, cât şi de la o etapă istoricǎ la alta.

Atunci când vorbim despre violenţǎ trebuie precizat caracterul omniprezent al acesteia, caracter care se refera la doua aspecte importante şi anume în divizii concret istorici pe de o parte şi societǎţile determinate de cealaltă parte.

Una dintre explicaţiile violenţei domestice, general acceptată, este ceea care consideră fenomenul ca fiind o remiscenţă a societăţii patriarhale în cadrul căreia loialitatea datorată “liderului” se baza pe puterea lui de a dispune de bunurile propri, în clusiv de femeie şicopii.

Din acest punct de vedere cercetǎrile şi studiile întreprinse de-a lungul timpului au relevat faptul cǎ violenţa e prezentǎ în multe aspecte ale vieţii în dividului uman, pornind de la procesul socializǎrii, per ansamblul sǎu, la nivelul discursului raţional şi la nivelul formǎrii conşţiinţei umane, cât şi la nivelul organizǎrii şi funcţionǎrii în stituţiilor sociale şi al societǎţilor în ansamblul lor.

Cercetǎtorii din domeniul social afirmǎ cǎ violenţa în familie este o problemǎ care a apărut şi persistă ca problemă sau disfuncţie familială încă de la începuturile familei, ca şi unitate fundamentalǎ a societǎţi.

În concluzie se poate afirma cǎ violenţa este privitǎ ca fiind parte în tegratǎ şi în dispensabilǎ a condiţiei umane, şi, deşi ea trebuie percepută ca fiind iraţionalǎ, ea este totodatǎ în trinsecǎ manifestǎrilor raţiunii în tegrându-se în geneza conşţiinţei.

Una din explicaţiile faptului că violenţa din cadrul familiei nu a fost privită ca o problemă socială este aceea că fie în divizii umani o percepeau, până nu de mult timp, ca fiind un comportament uman „normal” fie era percepută ca fiind o problemăţică prea în timă, prea delicată pentru a fi făcută şi dezbătută şi analizată în public.

Prin în termediul lucrarii de fata se propune prezentarea fenomenului de violenţă domestica cu toate implicaţiile acestuia

Lucrarea este structurata în patru capitole. In primul dintre acestea este prezentat fenomenul de violenţa din punct de vedere teoretic cu toate formele şi definiţiile cunoscute ale acesteia.

Capitolul doi prezinta familia ca grup social cu funcţiile şi atribuţiile acesteia.

Capitolul trei, piesa de rezistenţă a lucării, prezinta violenţa domestică, exemplificând formele acestui fenomen, implicaţiile lui şi încearca să explice comportamentul agresiv în relaţia de cuplu.

Capitolul patru, prezintă efectele pe care le poate avea violenţa domestica asupra copiilor şi femeilor.

Încă de la început, violenţa domesticǎ a fost privitǎ ca fiind o problemǎ de familie, în sensul cǎ aceasta era învǎluitǎ în caracterul tradiţionalist al percepţiei asupra familiei, ca fiind un mediu privat, închis pentru cei din afara, un mediu în cadrul cǎruia problemele se rezolvǎ farǎ specialişti şi farǎ a fi fǎcute publice celorlalţi.

De asemenea familia fiind privitǎ ca şi un mediu etanş, în care nimic nu putea în tra şi nimic nu putea ieşi, membrii acesteia de cele mai multe ori nici nu au conştientizat existenţa violenţei în cadrul familiei lor sau dacǎ prezenţa aceasteia era conştientizatǎ fie o acceptau ca fiind un lucru normal, firesc, natural ce face parte din natura familiei fǎrǎ a întreprinde nici o acţiune fie o negau reducând la tǎcere orice acţiune de soluţionare a acesteia.

Violenţa domesticǎ, fiind aşadar perceputǎ ca fiind o problemǎ personalǎ, privatǎ a fiecǎrei familii în parte ea era oarecum ascunsǎ şţiinţelor şi implicit cercetǎrilor asupra ei deoarece în acest mod atât agresorii cât şi victimele erau imposibil de abordat şi studiat.

Se poate afirma aşadar faptul cǎ, deşi e o problemǎ cu un debut foarte îndepǎrtat în cadrul evoluţiei omenirii, ea a început sa fie studiatǎ şi fundamentatǎ atât teoretic cât şi practic cu foarte puţin timp în urmǎ.

Abordarea violenţei domestice de cǎtre specialişti ca fiind o problemǎ a societǎţii s-a petrecut relăţiv recent, având o istorie nu foarte lungă, de circa 35 de ani. În momentul în care violenţa domesticǎ a fost perceputǎ şi conştientizatǎ la nivelul societǎţii ca reprezentând o problemǎ, cercetǎrile, studiile cât şi metodele de în tervenţie şi prevenţie au început sǎ capete şi ele contur.