Violența în publicitate

Vizionarea programelor de televiziune reprezinta cel mai frecvent comportament de petrecere a timpului liber. Televizorul reprezinta cel mai accesibil mijloc pentru a scapa de plictiseala.

Copiii se informeaza, de la varste din ce în ce mai fragede, despre lumea înconjuratoare. Ei au la dispozitie surse variate de informare (parintii, profesorii, prietenii si mass-media.) O foarte mare atentie trebuie acordata informatiilor preluate de la televizor, radio sau de pe Internet. Aceste suporturi mediatice constituie o baza informationala valoroasa, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca, de foarte multe ori, sunt prezentate fie stiri agresive, caracterizate de violenta, fie unele care trateaza teme foarte delicate.

O parte a parintilor considera ca violenta din programele de televiziune este responsabila de anumite comportamente si atitudini ale copiilor. Prin oferirea unor programe în care violenta este prezenta, televiziunea desensibilizeaza copiii relativ la comportamentele violente si îi determina pe unii dintre ei sa creada ca violenta face parte din viata obisnuita. Efectul emisiunilor ce prezinta acte violente, fie ca este vorba de stiri sau programe de fictiune (filme/desene animate), este foarte adânc.

Cele peste 100 de studii efectuate în ultimii de ani au demonstrat urmatoarele: copiii care privesc mai mult la televizor (peste patru ore pe zi) tind sa-si rezolve conflictele mai agresiv decat ceilalti; de asemenea, cu cat copiii încep sa priveasca la televizor de la o varsta mai frageda, cu atat sunt mai predispusi sa comita acte de violenta mai tarziu.

Vizionarea îndelungata a programelor de televiziune poate avea efecte deosebit de nocive asupra copiilor, asta cu atat mai mult, cu cat unii parinti isi lasa copiii sa stea cuminti în fata televizorului în timp ce ei isi fac treburile.

Metoda folosita pentru realizarea acestei lucrari este metaanaliza. Am realizat metanaliza mai multor studii de caz pe tema violentei si agresivitatii în televiziune. Studiile de metaanaliza nu implica "subiecti" ci rezultatele unor cercetari anterioare pe o anumita tema.

Televiziunea poate fi definita ca un ansamblu de principii, metode si tehnici utilizate pentru transmiterea electrica pe un canal de comunicatie a imaginilor în miscare. Este una din cele mai importante tehnologii ale comunicarii. Cuvântul televiziune este compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamna “departe” si un cuvânt latinesc ce înseamna “a vedea”. Televiziunea înseamna a vedea departe.

Publicitatea se ocupa cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor si ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje platite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorintelor clientilor potentiali, si formarea asociatiilor pozitive în legatura cu produsul sau compania promovata, scop care este atins prin folosinta metodelor de manipulare psihologica mai mult sau mai putin subtile.

Agresivitatea (lat. aggresio=atac) este un tip de comportament verbal sau actional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti. Poate fi orientat si contra propriei persoane (auto-agresivitate) sau spre distrugerea unor obiecte investite cu semnificatii sociale. Pentru a explica originea acestui tip de comportament s-au avansat ipoteze biologice, sociologice si psihologice. Anumite studii sustin ideea de caracter înnascut, în timp ce argumentele psihologice sau sociologice promoveaza conceptul de caracter dobândit. Unele cercetari au demonstrat ca agresivitatea se dobândeste printr-un proces de învatare sociala si ca un rol important în realizarea comportamentelor violente este îndeplinit de mijloacele de comunicare în masa. Agresivitatea poate fi considerata si un factor general uman prin care se urmareste depasirea unui complex de inferioritate si asigurarea satisfacerii dorintei de a achizitiona putere.

Violenta este orice act care aduce atingere vietii, integritatii corporale sau psihologice sau libertatii unei persoane si vatama în mod serios dezvoltarea personalitatii acesteia .

Violenta este echivalenta cu utilizarea fortei si a constrângerii de catre un individ (sau grup de indivizi) în scopul impunerii vointei lor asupra altora. Conceptul are sensuri particulare sau diferentiate în functie de contextul sau sistemul de referinta în care este supus interpretarii. Poate fi rezultatul unei frustrari sau o strategie compensatorie la care apeleaza unii pentru a iesi dintr-o situatie stigmatizanta, devianta sau marginala.

Prin difuzarea scenelor de violenta, mass-media este considerata alaturi de consumul de alcool si droguri, un factor de risc în manifestarea violentei. Televiziunea apare ca având cea mai mare influenta în ceea ce priveste însusirea unor valori si atitudini „mediatice” precum: vedetismul, sexualitatea, lipsa de scrupule, violenta, vulgaritatea, minciuna, senzationalul, dorinta de îmbogatire. S-a dovedit ca violenta televizata influenteaza comportamentul, prin modelarea convingerilor oamenilor, întrucât “telespectatorii ajung sa se identifice cu ceea ce ofera imaginile si transpun reprezentarile «culturale» în practica situatiilor lor de viata cotidiana" (Haines, Rosemarie: Comunicarea televizuala).