Violența intrafamilială

1. INTRODUCERE

Am ales să vorbesc despre violența intrafamilială sau domestică, deoarece este o problemă socială, cu care ne confruntăm din ce în ce mai des. O problemă ce ne afectează viața cotidiană a societății noastre. Problemă ce ne amenință direct sau indirect siguranța noastră zilnică.

În România, interesul față de acest fenomen a început în jurul anilor 1990. Organizațiile nonguvernamentale au fost primele care s-au declarat a fi interesate de acest fenomen social. În urma presiunilor externe și a schimbărilor profunde pe plan internațional, România aplică la aderarea în Uniunea Europeană, a adoptat și a creat un cadru legislativ, respectiv strategii de aplicare pentru cazurile de violență domestică.

Deoarece nu era pus accentul pe egalitatea dintre femei și bărbați la momentul respectiv, acest proces nu a fost întocmai ușor. Deși au avut loc o grămadă de schimbări în cadrul legislativ, acest fenomen al violenței intrafamiliale încă necesită importanță, o atenție continuă cu scopul de a înțelege cauzele care conduc la acest act de violență, care sunt intervențiile benefice și impactul material al legii. Vederea efectului real adus în viața femeilor în situație de violență domestică, precum și impactul simbolic, prin intermediul exprimării și conturării mesajelor sociale.

Scopul meu în acest proiect de cercetare este să descriu cauzele de la care pleacă, violența domestică, să descriu situația socială, sistemul instituțional, politicile naționale. Intenția mea este aceea de a captura experiența individuală a femeilor cât și a copiilor victime ale violenței domestice. În mare parte am dorit să aflu modul în care subiecții recurg la rezolvarea problemei, respectiv modalitățile prin care femeile sau copii în cauză recurg la sprijin atât legislativ cât și extra legislativ.

Lucrarea de față, nu vede violența domestică ca pe un fenomen monolitic, plecând de la ideea că trăim în contexte sociale create la intersecțiile diferitelor sisteme de putere. Acest studiu ar fi incomplet fără includerea părerilor femeilor care provin din medii culturale diferite sau marginalizate.

Violența umană are nenumărate forme de manifestare. Securitatea personală este amenințată cotidian în diferite locuri și diferite circumstanțe precum acasă sau în alte locuințe, la școală, la locul de muncă sau chiar pe stradă. Violența și frica de a fi victimizat afectează neîndoielnic calitatea vieții oricărui individ. În general, femeile, copii și persoanele vârstnice sunt considerate drept țintă ale actelor de violență.

Violența domestică s-a impus datorită preocupării privind statutul femeii, criticilor aduse sexismului, manifestat în societatea românească în diferite domenii ale vieții politice, sociale și culturale. Include și probleme legate de statutul copilului, de problematica socială a copilului precum, abandonul, copii străzii, lipsa de educație, abuzul și exploatarea copilului, de unde putem observa cu ușurință că femeile și copii se reunesc în mod predilect în categoria victimelor.

Importanța eforturilor de a asigura un climat de egalitate între sexe în sfera public, atenția asupra familiei, relațiilor intrafamiliale și a relațiilor de cuplu, a evidențiat realități disfuncționale. Presiunile ca efect de modernizare și democratizare a relațiilor intrafamiliale au dus în mod paradoxal la supraîncărcarea femeii și la criminalizarea ei în raport cu statutul paternal.

Diferiți autori consideră că, în urma ”analizei structurilor actuale de protecție a copilului, modurilor lor de funcționare și intervenție”, că,” femeia este adesea considerată primul și adesea unicul părinte, răspunzător de situația precară în care se află copilul... de regulă mama... este blamată pentru disfuncțiile familiale, inclusiv pentru violența domestică și acuzată că nu își îndeplinește bine rolul de mamă și soție.” ( Muntean, A., Popescu, M., Popa, S. „ Victimele violenței domestice: Copii și femeile, București 2003, Edrostampa, p.10 )

În România, violența domestică nu apare în statistici rafinate( deși se disting între violența feminină și cea masculină), care să includă categorii nuanțate de victimizare. S-a demonstrat că violența împotriva femeilor este un fenomen universal, prezent în toate culturile. Violența împotriva femei este generată în majoritatea cazurilor de bărbați, mai precis partenerii, rudele dar și cunoștințe sau necunoscuți.

Cu sau fără statistici, femeile suportă sistematic și simptomatic violențe de diferite tipuri, de la cele fizice la cele subtil psihologice. Așadar vom putea observa în cele ce urmează că violența împotriva femeii se datorează relațiilor de inegalitate între femei și bărbați.