Violență și Securitate Urbană

Prezentarea temei

Lucrarea de faţă descrie creşterea gradului de criminalitate, în mod special punându-se accentul pe crima violentă din cadrul oraşelor. De asemena descrie cauzele intrinseci care au contribuit la creşterea acestui fenomen, precum şi răspunsurile, modalitatea de acţiune a cetăţenilor şi a guvernelor. Violenta umana este o tema a prezentului in multe tari, violenta sociala, ca si cea interpersonala reprezinta argumente solide pentru dezvoltarea unor programe educationale pentru a promova constientizarea acestui fenomen si a pleda pentru mijloace nonviolente de interactiune și de reglarea vieții sociale. Situatia generala ingrijoreaza, pentru ca violenta a devenit o tema cu care se confrunta toate societatile, necesitand o luare de pozitie la nivelul intregului corp social si dezvoltarea unor strategii de investigatie, prevenire si control.Violenţa nu este un fenomen spontan, ci un produs al unei societăţi care promovează inegalitaţile sociale, şi excluderea. Este o deformare a relaţiilor sociale generate de structurile sociale, familie, şcoală, vecinătate, grupuri de egali, poliţie, justiţie, care nu-şi mai pot îndeplini rolul. Infractorul poate fi stimulat de către un climat dominat de consumatorism, competitivitate şi de către mass-media, care propagă şi legitimizează violenţa Tinerii fără nici o speranţă de a găsi un loc de muncă, de a avea succes caută noi modalităţi de a găsi satisfacţie, împlinire, dacă nu din cadrul societăţii, atunci din cadrul grupului de egali. Acest lucru conduce la violenţă, sau implică deseori acest fenomen.

Aceasta lucrarea are ca scop descrierea formele şi cauzele violenţei urbane, modalităţile de răspuns ale principalilor actori implicaţi în lumina experienţelor curente, de a sugera practici care ar favoriza crearea unei structuri urbane bazate pe umanitate şi solidaritate.

Violenţă urbană desemnează acţiunile neconvingatoare organizate de tineri, care acţionează colectiv împotriva bunurilor, persoanelor şi instituţiilor, pe teritorii descalificate sau defavorizate.

Definiţii şi sensuri ale conceptului de violenţă

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avansat o definiţie a violenţei care ia în consideraţie toate situaţiile posibile care pot fi caracterizate ca fiind acte de violenţă.

Violenţa este, în opinia acestei organizaţii internaţionale, rezultatul „utilizării intenţionate sau ameninţării deliberate cu forţa fizică sau cu puterea contra propriei persoane, contra unei alte persoane sau contra unui grup sau comunitate, care produce sau riscă să producă un traumatism, un deces, un prejudiciu moral, o traumă sau o carenţă.”

Tipuri de violenta:

Violenţa interpersonală cuprinde manifestările violente dintre indivizi indiferent de tipul relaţiei dintre ei. Astfel, în această categorie vom regăsi alte două subtipuri de violenţă construite în raport cu tipul relaţiei dintre agresor şi victimă şi spaţiul în care se produce agresiunea:

1. „Violenţa familială şi violenţa între parteneri - se manifestă între persoane între care există legături de rudenie (maltratarea copilului, maltratarea partenerilor sau a persoanelor în vârstă);

2. Violenţa comunitară dintre indivizii fără legătură de rudenie – se produce în alte spaţii decât locuinţa victimei sau a agresorului, între persoane cunoscute sau necunoscute (violenţa tinerilor, violul şi agresiunile sexuale comise de necunoscuţi, violenţa din mediul instituţional).”

Violenţa îndreptată împotriva propriei persoane reprezintă o categorie în care autorii includ comportamentele suicidare şi automutilările. Remarcăm modul în care specialiştii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii înţeleg să definească comportamentul suicidar, incluzând nu numai sinuciderile, ci şi „acţiunile premergătoare actului suicidar (gândurile de sinucidere, pregătirile pentru sinucidere, identificarea mijloacelor necesare pentru realizarea sinuciderilor sau tentativele de sinucidere).”