Analiza statistică a prețurilor principalelor produse alimentare 2003-2006

Acest proiect are drept scop analiza statistică a preţurilor principalelor produse alimentare in perioada 2003-2006.

Pentru elaborarea acestui proiect, au fost culese date cu privire la preţurile medii ale principalelor produse vândute în pieţele agroalimentare din 41 de oraşe, date preluate din Anuarul Statistic care ne vor servi la o analiză reală a preţurilor din România pe o perioadă de 4 ani.

Noţiuni introductive

În prima parte a proiectului vom prezenta câteva noţiuni ale preţului, pentru a evidenţia importanţa existenţei acestuia.

Preţul reprezintă expresia banească a valorii unui bun material sau serviciu. El este un instrument complex de măsurare monetară, care reflectă, în mărimea lui, atât cheltuielile de muncă efectuate pentru obţinerea bunului, cât şi utilitatea acestuia, cererea şi oferta, raritatea precum şi alţi factori.

Preţul îndeplineşte o serie de funcţii. Prima pe care o vom prezenta, este aceea de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor, funcţie ce constă în faptul că prin intermediul preţurilor sunt evidenţiate dimensiunile cantitative şi structural-calitative ale evoluţiei diverselor activităţi.

O altă funcţie, este cea de informare, conform căreia preţul exprimă şi măsoară raritatea bunurilor şi serviciilor, cât şi a factorilor de producţie. Pe lângă acestea, preţul mai prezintă încă două importante funcţii, şi anume:

funcţia de stimulare a producătorilor conform căreia preţul constituie componenta motivaţională principală a acţiunilor întreprinzătorilor pe linia perfecţionării continue a condiţiilor de producţie si a optiunilor consumatorilor; si functia de distribuire a veniturilor care presupune, in primul rand, ca prin nivelul lor, preturile sa asigure agentilor economici compensarea cheltuielilor si obtinerea unui anumit profit.

Pretul este un factor important care influenteaza in mod negativ sau pozitiv cererea, oferta, productia etc.

Un bun exemplu pentru a arata cele spuse anterior, il constituie: « Legea generala a cererii » -conform careia, orice majorare a pretului unitar determina reducerea cantitatii cerute din bunul respectiv, iar reducerea pretului unitar este insotita de cresterea cererii. Prin urmare, intre cerere si pret se stabileste o relatie negativa. Insa’ exista anumite situatii in care pretul influenteaza pozitiv cererea: in cazul bunurilor substituibile si complementare.

In cazul bunurilor substituibile, A si B, modificarea pretului bunului A si a cererii bunului B se constitue intr-o relatie pozitiva, directa. Cresterea pretului bunului A duce la cresterea cererii din bunul B, iar reducerea pretului bunului A, la scaderea cererii pentru bunul B. Putem da aici ca exemplu: unt si margarina. Cresterea pretului la unt duce la cresterea cererii de margarina, iar scaderea pretului la unt, determina reducerea cererii de margarina in favoarea cererii de unt.

In cazul bunurilor complementare, cresterea pretului unui bun A duce la reducerea cererii bunului complementar B si invers, ceea ce presupune o relatie inversa, negativa. De exemplu: bunul B este complementar bunului A (benzina si autoturism), iar cresterea pretului bunului A determina scaderea cererii acestuia si implicit a bunului complementar. Invers, reducerea pretului bunului A, determina cresterea cererii sale, dar si crestere cererii bunului B.

Spuneam ca pretul influenteaza si oferta. Acest lucru este dedus din « Legea generala a oferteI » - conform careia, volumul si dinamica ofertei se afla intr.o relatie directa, nemijlocita cu pretul, dar intr-o relatie pozitiva: cresterea pretului determina cresterea cantitatii oferite, iar reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite.

Preturile resurselor de productie reprezintă de asemenea, un factor de influenţă asupra costuluiproductiei: daca preturile platite de producatori pentru resursele pe care le utilizeaza sunt mai mari, costul productiei va fi mare si oferta scade. Invers, daca preturile resurselor de productie sunt mici, costul productiei se reduce si oferta creste.

Conditiile tehnice de productie influenteaza nivelul productivitatii. Imbunatatirea lor determina cresterea productiei pe unitatea de resurse consumate, ceea ce, in conditiile unor preturi date ale resurselor de productie, inseamna o reducere a costului si, deci, o crestere a ofertei. Preturile celorlalte bunuri influenteaza si ele oferta unui anumit produs. Producatorii

sunt atrasi spre acele domenii de activitate in care preturile sunt mari. Cresterea preturilor unor produse ii poate determina pe producatori sa abandoneze domeniul lor de activitate si sa initieze alte activitati mai profitabile. Daca numarul producatorilor este mai mare, cantitatea oferita pe piata va fi mare. Crestera numarului de producatori determina cresterea ofertei, dupa cum scaderea numarului de producatori are ca efect scaderea ofertei. Pretul este mecanismul prin care piata coordoneaza si coreleaza deciziile individuale.