Anchetă statistică privind opiniile elevilor din anii terminali ai liceelor din orașul Suceava, asupra alegerii viitoarei profesii

2. Ce metode de eşantionare cunoscute s-ar fi pretat mai bine studiului de faţă? Argumentaţi.

Pentru asigurarea reprezentativităţii eşantionului este necesară respectarea cu stricteţe a următoarelor principii:

1) Caracterul obiectiv şi aleator al selecţiei unităţilor. Includerea unităţilor în eşantion trebuie realizată în mod obiectiv fără a favoriza unele dintre ele, fiecare fiind extrasă după principiul hazardului, cu o probabilitate calculabilă şi diferită de zero.

2) Eşantionul trebuie să fie suficient de mare pentru a se realiza redarea trăsăturilor esenţiale ale populaţiei astfel încât să permită obţinerea, pe baza datelor de sondaj a unor indicatori cu grad mare de stabilitate.

3) Includerea unei unităţi în eşantion trebuie să se facă independent de alte unităţi.

În teoria şi practica sondajului pentru formarea eşantionului se folosesc mai multe procedee şi anume: eşantionare aleatoare, eşantionare dirijată şi eşantionare mixtă.

A. Procedee de eşantionare aleatoare

Procedeele de eşantionare aleatoare sunt cele care acordă fiecărei unităţi din populaţie o probabilitate nenulă şi cunoscută de a face parte din eşantion. Rezultatele obţinute pe această bază pot fi apreciate în termeni probabilistici.

Eşantionarea aleatoare se poate face după planuri de sondaje simple (în cazul populaţiilor omogene şi care nu au dimensiuni foarte mari) sau după planuri de sondaj complexe, în mai multe etape cum ar fi: sondajul stratificat, sondajul multistadial, multifazic, sondajul de serii, sondajul secvenţial pentru populaţiile neomogene, repartizate pe diferite subansamble.

Metoda de eşantionare utilizată în cazul în care probabilităţile acordate fiecărei unităţi din populaţie de a intra în eşantion sunt egale se numeşte eşantionare aleatoare cu probabilităţi egale. Această metodă se recomandă atunci când nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte dimensiunea unităţilor populaţiei. În caz contrar se recomandă utilizarea metodei de eşantionare cu probabilităţi inegale (unităţile populaţiei au şanse diferite de a intra în eşantion). Dintre procedeele de extracţie cu probabilităţi egale cele mai folosite sunt: procedeul loteriei, procedeul numerelor aleatoare şi procedeul mecanic (sistematic).

Procedeul loteriei

Acest procedeu constă în extragerea dintr-o urnă a unor bile sau jetoane identice reprezentând unităţile populaţiei. Se vor extrage bile sau jetoane până se va obţine volumul eşantionului dorit. Aceasta se poate realiza în două variante: cu reintroducerea bilelor sau jetoanelor în urnă şi fără reintroducerea bilelor sau jetoanelor în urnă.

În prima variantă vom avea un sondaj repetat, volumul populaţiei rămânând acelaşi până când se extrage ultima unitate şi se obţine eşantionul dorit. La încheierea operaţiei, volumul populaţiei (N) este mai mic cu o unitate, iar probabilitatea de includere în eşantion a oricărei unităţi din populaţie este constantă şi egală cu p=1/N.

În a doua variantă bila sau jetonul nu mai sunt reintroduse în urnă. În acest caz este vorba de un sondaj nerepetat. Pe măsură ce se extrag bilele şansele celor rămase în urnă de a fi introduse în eşantion cresc.

În practică deoarece este greu de confecţionat bile sau jetoane, pentru formarea eşantionului elementele se numerotează iar fiecare număr se înregistrează pe un cartonaş. Numărul total de cartonaşe este egal cu volumul populaţiei. După amestecarea la întâmplare a cartonaşelor se extrage la întâmplare câte un cartonaş până la formarea eşantionului dorit în una din cele două variante. Datorită faptului că în cazul sondajului nerepetat este exclusă posibilitatea extragerii de mai multe ori a aceleiaşi unităţi, erorile vor fi mai mici.

Procedeul numerelor aleatoare

Există tabele de numere aleatoare (ca cele publicate de Kendall şi Babington-Smith) utilizate pentru extragerea eşantioanelor. În aceste tabele numerele sunt aşezate în mod întâmplător pe coloane şi rânduri. Tot la întâmplare se stabileşte coloana şi rândul de unde începe atribuirea diferitelor numere. Unităţile ce au atribuite numerele corespunzătoare vor forma eşantionul.

În condiţiile tehnicilor moderne de calcul tabelele cu numere aleatoare au fost abandonate în favoarea numerelor întâmplătoare obţinute cu ajutorul uni program de generare a numerelor aleatoare.

Procedeul mecanic (sistematic)

Eşantionarea pe baza procedeului mecanic este considerată în teoria sondajelor ca un procedeu cvasi-aleator. Acesta presupune ordonarea unităţilor după o caracteristică oarecare (ordine alfabetică, numărul locuinţei) prin care să se asigure includerea pe cât posibil întâmplătoare a unităţilor în baza de sondaj. Pentru formarea eşantionului se va forma un pas de numărare care trebuie să fie un număr întreg calculat pe baza raportului dintre volumul populaţiei şi volumul eşantionului (N/n). Prin calculul pasului de numărare se obţine împărţirea populaţiei în grupe de volum egale. Pentru obţinerea eşantionului se procedează astfel: se selectează la întâmplare o unitate din prima grupă la care se adaugă succesiv pasul de numărare până la obţinerea volumului eşantionului.

Ceea ce se reproşează eşantionării cvasi-aleatoare este că pasul de numărare poate coincide cu anumite periodicităţi ce pot exista în baza de sondaj. Pentru a evita acest lucru trebuie aleasă cu grijă caracteristica după care se sortează unităţile asigurându-se astfel caracterul aleator. Procedeul este frecvent utilizat datorită uşurinţei de aplicare şi a bazelor de sondaj deja constituite (liste electorale, cărţi de telefon, cataloage de firme, numerotarea locuinţelor pe o stradă, etc).

Toate aceste procedee de eşantioane se pot aplica direct populaţiei totale sau pe grupe ceea ce înseamnă că se pot obţine sondaje simple sau stratificate. La aplicarea procedeului de selecţie se pot folosi unităţi simple numerotate de la 1 la N sau unităţi complexe, denumite serii numerotate de la 1 la R. În cel de-al doilea caz vom avea un sondaj de serii.

B. Procedee de eşantionare dirijată

Se numeşte eşantionare dirijată procedeul prin care includerea unităţilor populaţiei în eşantion se realizează în mod conştient de către o persoană cu experienţă. Oricât de bun cunoscător ar fi acesta, alegerea dirijată a unităţilor considerate reprezentative ne va îndepărta de caracterul cu adevărat aleator.

Faţă de eşantionarea aleatoare cea dirijată prezintă dezavantajul că nu există nici o metodă de a stabili gradul preciziei unei estimaţii făcute pe baza ei. În cazul eşantioanelor aleatore se cunoaşte probabilitatea fiecărei unităţi de a intra în eşantion ceea ce permite calcularea şi garantarea unei erori probabile.

Cu toate acestea în anumite cazuri este preferată eşantionarea dirijată şi anume:

- este mult mai ieftină decât orice selecţie aleatoare;

- dacă eşantioanele sunt foarte mici faţă de volumul populaţiei inferenţele făcute pe baza acestora nu reprezintă decât o simplă apreciere;

- datele existente sunt atât de nesigure încât aprecierea unui expert poate da rezultate mai bune decât o selecţie aleatoare;

- sondajele aleatoare presupun existenţa unor baze de sondaj actuale şi complete şi chiar cunoaşterea unor informaţii auxiliare despre populaţia studiată. Dacă aceste informaţii nu există sau sunt inaccesibile statisticienii apelează la metode dirijate de eşantionare.

Eşantionarea dirijată este acel procedeu al cărui scop este alcătuirea unui eşantion reprezentativ (ca şi când ar fi fost selectat aleator) prin includerea în mod conştient a unităţilor considerate reprezentative.