Consilierea categoriilor defavorizate

1. Definirea abandonului școlar (perspectiva teoretică)

Fenomenul abandonului școlar este unul dintre subiectele de top de pe agenda politică educativă din România și din Uniunea Europeană. În țara noastră abandonul școlar a luat amploare în ultimii ani, în special în mediul rural.

De-alungul ultimilor 10 ani, rata abandonului școlar în România a înregistrat anumite fluctuații - în anul 2004 se situa 22,9% după care, în 2008 a scăzut la 15,9%, urmând apoi să crească la 16,6% în 2009.

La nivelul anului 2009, dintr-un efectiv de 27 de țări membre ale Uniunii Europene, România se clasă pe locul 6 în topul țărilor cu cea mai mare rata de abandon școlar (16,6%), cu două poziții înaintea Bulgariei (14,7%), dar cu mult după Malta, Portugalia și Spania, tari care înregistrau o rată a abandonului școlar de peste 30%.

La nivel European, încercarea de a define fenomenul abandonului școlar este mai dificilă datorită numeroaselor și diferitelor definiții utilizate.

La nivelul conceptului de abandon școlar se pune și problema celor cu rezultate slabe la învățătură, care,în unele sisteme de învățământ, sunt forțați să aleagă o altă instituție de învățământ care să le ofere o calificare ce nu reflectă neapărat talentul lor.

Definiția EUROSTAT cel care părăsește timpuriu școala este o persoană între 18 și 24 ani, care nu a primit o calificare la nivelul secundar superior (upper secondaru qualification) și care nu urmează nici o altă formă de educație sau training. Definiția a fost acceptată de toți Miniștri Educației statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul Consiliului 2003 .

Definiția OECD: cel care părăsește timpuriu școala este o persoană între 20 și 24 ani care nu are calificare din nivelul doi de educație și care nu este înscris în nicio schemă educațional.

Definiția comisiei europene: copiii care părăsesc timpuriu școală sunt cei care nu au absolvit cel de-al doilea ciclu de învățământ cei care nu au absolvit învățământul obligatoriu sau nu au obținut certificate de calificare.

Definiția UNESCO: abandonul școlar presupune părăsirea educației formale (oferite de școală), fără a absolve ciclul sau programul.

În ceea ce privește definirea fenomenului abandonului școlar în România apărerile sunt împărțite. Unii specialist susțin că “se considera abandon școlar părăsirea timpurie a școlii înainte că elevul să fi atins nivelul de educație obligatoriu, dar și sufficient integrării sale viitoare pe piața forței de muncă” . Alții sunt de părerea că “abandonul școlar reprezintă conduit de evaziune definitive ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educative indifferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea inchierii actului de studii început”

“Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței sistemului educațional astfel încât, dacă indicele de abandon școlar este mare, atunci sistemul educațional este inefficient. În acest sens, abandonul școlar și părăsirea timpurie a școlii creează condițiile insuccesului integrării sociale, întrucât reduce șansele autorealizării profesionale și limitează integrarea pe piața muncii.

2. Cauzele abandonului școlar în mediul rural

În viziunea experților, abandonul școlar este un process cu “rădăcini” multiple.

În documentul elaborate de către Youth Forum Junesse s einventariaza patru factori care duc la apariția situației de abandon școlar:

1. Caracteristicile individuale. Caracteristicile demografice (sex, etnie) joacă un rol important: bărbații și minoritățile entice manifesta predispoziție ridicată la părăsirea timpurie a școlii. Un alt factor îl reprezintă participarea și identificarea la ore duce la identificare; cei care au nivel scăzut de auto-identificare cu școala, încep să nu le mai placă școală și termină prin a o părăsi.

2. Caracteristicile familiale. Studiile arată că acei copii care provin din familii cu un nivel scăzut de educație sau care un status socio-economic scăzut sunt mult mai predispuși la părăsirea timpurie a școlii. Deci, capitalul uman al familiei de proveniența contează foarte mult. La fel, capitalul social al familiei are o mare influență; copiii care provin din familii monoparentale sau care nu au o relație foarte bună de comunicare cu părinții sunt mai expuși riscului de abandon școlar.

3. Caracteristicile școlii. Acesta este singurul loc în care se poate interveni direct de la nivelul guvernamental; este mult mai puțin probabil că elevii din școli omogene să paraseaca scoala- primesc aceeași educație și astfel se simt “similari”, distant socială dintre ei fiind mică.

4. Caracteristicile societății. Ori de câte ori s-a înregistrat o creștere economică și o lipsă a forței de muncă, rata abandonului școlii a crescut.