Depozitarea mărfurilor

1.Utilitatea depozitarii

In sistemul logistic al firmei, depozitarea marfurilor include un ansamblu de activitati de sustinere,care ajuta la indeplinirea obiectivelor de servire a clientilor.

Existenta depozitelor este considerata o necesitate pentru numeroase firme.Definitia tipica asociata conceptului de depozit subliniaza ca, in esenta acesta este un spatiu de pastrare a stocurilor de marfuri. Depozitul a fost frecvent definit in literatura de specialitate ca un loc special destinat pentru adapostirea marfurilor depuse spre pastrare, prin consimtamantul reciproc al deponentului si depozitarului.

Depozitarea a fost initial considerate o activitate necesara dar generatoare de costuri, conceptual modificandu-se substantial pe parcursul secolului XX, ajungand ca pentru secolul XXl sa se considere ca obiectiv ideal in privinta depozitarii, reducerea neincetata a stocurilor de marfuri care nu se afla in miscare , pana cand se va realiza o miscare cvasi-continua.Scopul final va fi inlaturarea necesitatii de a depozita, in orice punct al retelei , iclusiv intre unitatile de productie , intre acestea si clienti.

Depozitarea marfurilor se va modifica in viitor, sub influenta mutatiilor din domeniul relatiilor cu furnizorii, al productiei si al distributiei. Amploarea schimbarilor din domeniul depozitarii va depinde in secolul XXl , de capacitatea de inovare a managerilor logistici, pentru cresterea eficientei activitatii si a nivelului de servire a clientilor.

2.Depozitarea marfurilor

Depozitarea marfurilor, respectiv stocarea acestora, este strans legata de procesele de transport. Activitatile de extractie si prelucrare a materiilor prime, a semifabricatelor se desfasoara, de regula, in localitati diferite, situate la anumite distante unele de altele. In plus, exista de regula un anumit interval de timp intre terminarea unui proces de productie si inceputul altuia. O parte din acest timp este afectata transportului, iar cealalta este consumata cu operatiuni pregatitoare: expediere, intocmire a documentelor de transport, incarcare – descarcare, depozitare etc.

Depozitarea marfurilor este echivalenta cu un transport in timp al acestora si nu in spatiu. Ea constituie o componenta importanta a distributiei marfurilor, iar necesitatea depozitarii si durata acesteia sunt determinate de conditii naturale, considerate economice si alte considerente.

Conditiile naturale sunt obiective, iar consecintele acestora vizeaza urmatoarele aspecte: • natura a determinat o anumita periodicitate in agricultura, recoltele fiind stranse in anumiteperioade ale anului. In general, produsele agricole fiind necesare in tot cursul anului, cea mai mare parte a acestora trebuie depozitata, inainte ca ele sa fie supuse prelucrarii sau destinate consumului. Cerealele, de pilda, fac obiectul depozitarii in proportie de 75 – 80%, in vederea asigurarii consumului in celelalte sezoane ale anului. In multe cazuri recoltele de cereale si fructe ajung la maturitate intr-o perioada scurta de timp, iar depozitarea cantitatilor excedentare consumului curent devine o conditie indispensabila pentru evitarea pierderilor. Natura ne ofera adeseori ani cu recolte foarte bune si ani cu recolte bune sau mai putin bune, ceea ce face necesara crearea de stocuri in depozite in vederea evitarii penuriei de produse alimentare in anii cu recolte slabe;• Conditiile climaterice deosebite (inzapezirile, inundatiile, inghetul etc.) afecteaza de regula transporturile, mergand pana la sistarea acestora in anumite perioade, sau determinand reducerea volumului marfurilor transportate. Daca marfurile care fac obiectul transportului se bucura de o cerere permanenta, sau sunt solicitate la destinatie in timpul in care transporturile nu se pot desfasura, crearea unui stoc de siguranta prin amenajarea unui depozit in zona lor de consum productiv sau neproductiv poate asigura satisfacerea neintrerupta a cererii de consum;• anumite produse se consuma exclusiv in anumite perioade ale anului, asa cum sunt lemnele de foc in timpul iernii; altele se consuma in tot cursul anului, dar, in principal, intr-o anumita perioada (consumul de produse petroliere, de carbuni s.a. creste in timpul iernii). Sporind productia in sezoanele de primavara, vara si toamna si stocand o parte din aceasta, se creeaza conditiile necesare desfasurarii normale a productiei in toate sectoarele si pe tot timpul anului.