Model econometric pentru numărul de salariați din economie

1. Introducere – prezentarea variabilelor modelate

Numărul salariaţilor din economie (mii pers.)

În documentul realizat de Comisia Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare, extras din "Cartea verde a populaţiei" pentru anul 2006, se arată că numărul de salariaţi din România a scăzut de la 8,1 milioane în 1990, la 4,5 milioane in prezent, din totalul populaţiei active, de 10,5 milioane persoane.

Potrivit documentului, acesta este un fenomen cu efect imediat asupra sistemului de asigurări sociale, situaţia fiind determinată, în special, de emigraţie şi de munca la negru.

Astfel, doar 4,5 milioane salariaţi au carte de munca şi asigurare de pensie. Peste 25-35 de ani, cei care lucrează la negru sau nu lucrează deloc vor ajunge la vârsta pensionării fără să fie asiguraţi şi vor îngreuna sistemul de asistenţă socială, se precizează în documentul citat.

Statisticile arată că două milioane de români muncesc în străinatate, însă fenomenul emigraţiei nu este exact cuantificat. Pe de altă parte, creşterea speranţei de viaţă face ca numărul pensionarilor să fie din ce in ce mai mare. Astfel, dacă, în prezent, sunt trei adulţi asiguraţi la patru pensionari, acest raport va fi mult mai mare peste 30-35 de ani, ceea ce va

determina colapsul sistemului de pensii, se precizează in document.

Dacă pe plan intern această tendinţă poate fi combătută prin crearea condiţiilor pentru asigurările de pensii private, creşterea vârstei de pensionare, descurajarea pensionării anticipate şi încurajarea muncii in regim de lucru parţial, precum şi prin creşterea ratei de ocupare a populaţiei (in special a celei de importate, diferenţiat, pe categorii de mărfuri şi pe ţări, în funcţie de interesele economice ale ţării noastre.

În cursul anului 2005, numărul total de salariaţi pe economie, evidenţiat în statistica oficială, a stagnat în jurul cifrei de 4,5 milioane, cu numai cca 100.000 de salariaţi în plus faţă de anul 2004. Acest rezultat este deosebit de negativ, întrucât Programul de guvernare al Alianţei D.A. avea în vedere realizarea unui număr de 4,75 milioane salariaţi, respectiv transferul unui număr de cca un sfert de milion de persoane care lucrează în economia subterană, în rândul salariaţilor cu contract de muncă, plătitori de impozite şi taxe pe venituri, precum şi de contribuţii pentru asigurările sociale de stat. Totodată, eşecul realizării acestui obiectiv evidenţiază faptul că locurile noi de muncă care au fost create nu au reuşit să le acopere pe cele desfiinţate prin licenţierile colective sau prin falimentarea unui număr important de întreprinderi.

Acest eşec este datorat pe de o parte reducerii ratei creşterii economice la mai puţin de jumătate în anul 2005 faţă de anul 2004, respectiv la cca 4 % faţă de 8,3% realizat în anul precedent, şi faţă de 5,5% prevăzut de Guvern. Pe de altă parte, eşecul a fost cauzat de întârzierea reformelor în economia reală şi proasta gospodărire a resurselor. Ca urmare nu s-a reuşit nici pe departe să se satisfacă cerinţa cetăţenilor români pentru crearea de noi locuri de muncă şi creşterea, în ansamblu, a numărului total de salariaţi pe economie.

Faptul că, în prezent, peste două milioane de români lucrează în străinătate temporar, demonstrează eşecul politicii economice, contribuind, totodată, la menţinerea unei rate relativ reduse, însă deformate, a şomajului în ţara noastră.

Cea mai vulnerabilă parte a populaţiei, datorită politicilor economice promovate în ultimul an, a fost cea cu venituri mici şi modeste.

Semnificativ în această privinţă apare discrepanţa între veniturile pensionarilor de asigurări sociale de stat şi cele ale salariaţilor. Astfel, cu toate că pensiile au fost indexate cu 3% încă de la începutul anului 2005, iar în cursul anului au fost finalizate 4 etape de recalculare a pensiilor, în luna noiembrie 2005, pensia medie nominală de asigurări sociale de stat a fost de numai 274 lei noi, în creştere cu 8,7% faţă de noiembrie 2004. Pensia medie reală datorită inflaţiei nu a înregistrat însă nici o creştere. Pensia medie realădin luna noiembrie 2005 reprezintă numai 57,3% faţă de nivelul avut în octombrie 1990, ceea ce evidenţiază sărăcirea acestui segment important al populaţiei. Această tendinţă rezultă şi din raportul între pensia medie şi câştigul salarial mediu brut pe economie de 51,6% în octombrie 1990, care în noiembrie 2005 s-a redus aproape la jumătate, respectiv la numai 26,9%.

Discrepanţa din ce în ce mai mare între cei bogaţi şi opulenţa pe care aceştia o afişează faţă de cei mulţi şi săraci caracterizează polarizarea societăţii româneşti în această etapă. Ea evidenţiază, de asemenea, lipsa unei pături de mijloc cât de cât consistente, în măsură să asigure un anumit echilibru între extreme. Adâncirea acestui fenomen poate conduce la dezechilibre, în măsură să stopeze sau chiar să compromită aplicarea unor reforme economice.

Specialiştii in resurse umane vorbesc despre o criză generalizată de personal pe mai multe paliere, de la top management şi până la lucrătorii comerciali din marile lanţuri de magazine. Cu toate acestea, extinderea afacerilor, creşterea consumului şi a investiţiilor reclamă tot mai multa forţa de muncă.

Comerţul modern este unul dintre segmentele cele mai afectate de migraţia de personal. Astfel, se creează goluri care trebuie "umplute" apoi. Iar la acesta se adauga extinderea accelerată a ritmului de expansiune a marilor lanţuri de magazine. Angajatorii sunt de părere ca acest "boom" al necesarului de personal nu va fi acoperit de forţa de muncă existentă pe piaţă.