Modelarea econometrică a ratei inflației în România în perioada 01.2011 - 02.2014

Cap I: SERII DE TIMP – PARTE TEORETICA

În derularea activităţii lor, frecvent agenţii economici sunt puşi în situaţia de a anticipa viitorul, iar apoi de a lua decizii în consecinţă. Oamenii de afaceri sunt nevoiţi să previzioneze anual cererea dintr-un produs, cifra de afaceri şi alte elemente necesare întocmirii unui plan de afaceri, investitorii sunt interesaţi de profitul viitor degajat de investitie, respectiv guvernele de previziunea consumului sau a cheltuielilor guvernamentale etc. Softurile de statistică facilitează obţinerea rapidă de previziuni utilizând modele cantitative de previziune. Anticiparea, previziunea evoluţiei viitoare a fenomenelor economice presupune în primul rând cunoaşterea istoriei acestora, punerea în evidenţă a unor legităţi privind comportamentul lor trecut. Baza de date pe care se fundamentează analiza evoluţiei fenomenelor în timp este constituită din serii de timp (sau serii cronologice).

O serie de timp constă într-o secvenţă de observaţii asupra unei variabile , ordonate după parametrul timp. Frecvent, măsurătorile asupra variabilei sunt efectuate la intervale egale de timp, seria cronologică fiind prezentată sub forma:

Seria de timp formată cu valorile observate constituie o realizare a secvenţei de variabile aleatoare, adică a unui proces aleator (proces stochastic) de tip discret. Evoluţia unei variabile în timp este reprezentată printr-un proces aleatoriu.

Cap II – INFLATIA

Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale.

Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum.

1. Cauzele inflației

Principalele cauze ale inflației sunt:

• inflație prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și servicii;

• inflație prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;

• inflație prin costuri - creșterea costurilor de producție, independent de cererea agregată;

• inflația importată;

• inflația prin structuri.

2. Formele inflației

Formele inflației sunt:

• inflația târâtoare (sau liniștită) presupune creșterea prețurilor până la max. 3%;

• inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%. Definiția inflației moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer, primul vice-director executiv al FMI, în 1993;

• criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul căreia rata anuală a inflației depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă de către Michael Bruno și William Easterly, economiști la Banca Mondială, în 1998;

• inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%;

• inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;

• hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția hiperinflației a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Columbia University, în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină, dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel. După alți autori, hiperinflația presupune o rată medie anuală de 1.000% și peste acest nivel.