Mortalitate

MORTALITATEA- elemente de analiza a fenomenului

Exista suficiente motive pentru a începe tratarea fenomenelor demografice cu mortalitatea. La prima vedere, lucrul poate parea paradoxal, dat fiind faptul ca moartea este privita întotdeauna ca un punct final, nasterea reprezentând începutul vietii, ceea ce ar sugera si aici un debut cu natalitatea. Numai ca, pentru demograf, nasterile într-o populatie sunt evenimente care nu-i au ca protagonisti pe indivizii care se nasc (acestia aparând doar ca rezultat al nasterilor), ci doar pe cei care produc nasterile, adica doar o portiune a populatiei care, evident, nu se întinde pe scara vârstelor, nici pâna la capatul de sus, nici pâna la capatul de jos al acesteia, zone în care mortalitatea este însa prezenta. În esenta, pentru analiza demografica, mortalitatea este cel mai simplu fenomen demografic, acesta fiind principalul motiv pentru care multe lucrari ce expun tehnicile demografice inaugureaza lista fenomenelor cu mortalitatea.

Argumentele în sensul afirmatiei de mai sus pot fi sintetizate astfel:

- Cel dintâi aspect de invocat este constatarea sugerata mai sus, ca decesul este primul eveniment demografic care poate afecta o fiinta umana, întelegându-se ca nasterea este, privita în demografie, ca un eveniment ce desemneaza actul de a naste si a nu naste, vizând-o deci pe cea care contribuie la venirea pe lume nascutului; aceste persoane trebuie, evident, sa atinga o anumita vârsta, pâna la care contributia lor la procreare este nula, în vreme ce decesele îi ating pe oameni din momentul în care vad lumina zilei.

- Toate persoanele dintr-o populatie sunt supuse riscului la deces. Într-adevar, spre deosebire de alte fenomene demografice, în raport cu care se pot evidentia subpopulatii care nu sunt afectate de evenimentele respective, raportat la mortalitate, nici un factor structurant (în special cei demografici, vârsta, sex, stare civila) nu este capabil sa decupeze populatii cu risc zero de deces. Prin urmare, din acest punct de vedere pentru analiza mortalitatii nu sunt necesare delimitari prealabile în populatie, asa cum se procedeaza la fertilitate, nuptialitate si divortialitate.

- Mai mult, nu numai ca toate fiintele umane sunt supuse riscului, dar evenimentul este ineluctabil în viata fiecarei persoane. Altfel spus, intensitatea mortalitatii într-o generatie (proportia indivizilor care sufera un anumit eveniment demografic) este egala întotdeauna cu unitatea, fapt ce faciliteaza si el analiza.

- Evenimentul priveste o singura persoana si nu doua, cum se întâmpla în cazul altor fenomene demografice, cum ar fi casatoria, divortul si chiar nasterea. Acest fapt face ca analiza mortalitatii sa nu cunoasca dificultati legate de combinarea însusirilor a doi indivizi, pentru descrierea si explicarea fenomenului.

- Evenimentul este nerepetabil. o femeie poate naste de doua, trei sau de mai multe ori; o persoana se poate casatori, poate divorta sau migra de mai multe ori. Se moare însa o singura data si acest lucru din nou favorizeaza analiza demografica pentru ca individul decedat nu mai poate reintra în rândul celor supusi riscului la acelasi eveniment.

- Mortalitatea este influentata cel mai putin de celelalte fenomene demografice. Fireste ca sunt detectabile unele mici diferente de mortalitate între persoane casatorite si necasatorite, între femei care au nascut si cele care nu au nascut etc., dar ele sunt atât de slabe încât cu greu se poate atribui o influenta a respectivului fenomen asupra mortalitatii. De exemplu, usorul avantaj pe care îl au persoanele casatorite asupra celor necasatorite probabil nu se datoreaza casatoriei, ci faptului ca prin mariaj se efectueaza o anumita selectie, ramânând în afara acestei institutii acei barbati sau acele femei care au, în proportie mai mare, probleme cronice de sanatate si care le supun unui risc mai ridicat de deces.

Notiuni generale

Fenomenul demografic cunoscut sub denumirea de „mortalitate” reprezinta masa deceselor survenite în cadrul populatiei într-o anumita perioada de timp (de obicei, un an calendaristic).

Evenimentul demografic care face obiectul înregistrarii este „decesul” definit ca încetarea definitiva a functiilor vitale dupa trecerea unei anumite perioade de la nastere.

Din publicatiile statistice românesti aflam ca în perioada 1970-1976 au murit, în medie, în fiecare an, 196 373 persoane, cu o medie zilnica de 538 persoane; în perioada 1935-1940, au murit, în medie, 295 666 persoane sau 810 persoane zilnic. Suntem deci, în prezenta unor mase de evenimente demografice care, la nivel national, au dimensiuni impresionante. Sub raport statistic, studiul unor asemenea mase de evenimente beneficiaza de avantajul legii numerelor mari si al altor legitati statistice. Cazul izolat – un eveniment de deces – nu prezinta semnificatie pentru demografie; numarul mare al acestor evenimente ofera posibilitatea determinarii de regularitati si legitati. Demograful francez Gérard Calot a definit plastic aceasta situatie: „Un om care moare este o nenorocire, o suta de oameni care mor reprezinta o catastrofa, o mie de oameni care mor înseamna statistica”.