Mortalitatea orașului Bacău

Lucrarea mea se intitulează ”Mortalitatea în județul Bacău” și cuprinde următoarele obiective:

Obiectiv 1

Înțelegerea fenomenului de mortalitate și considerațiile generale referitoare la județul Bacău

Obiectiv 2

Intelegerea indicatorilor generali/specifici de mortalitate

Obiectiv 3

Întelegerea calculului de indicatori ai mortalității

Obiectiv 4

Cunoașterea cauzelor de deces

Mortalitate judetul Bacău

1.1.Considerații generale

Populatia judetului Bacău este de 706.623 persoane, ocupând locul 5 după județele: Prahova, Iași, Dolj și Constanța, la fel ca la recensământul din 1992. În ultimii 10 ani (față de recensământul anterior), populația judetului a scăzut cu 4,19%, ceea ce reprezintă cu 30.889 locuitori mai puțin.

Densitatea populației în urma ultimului recensământ este de 107 locuitori/km.p., față de 91 media pe țară și de 100 media Regiunii de Nord-Est. Din acest punct de vedere județul Bacău ocupă locul 2 în regiune după județul Iași și locul 7 pe țară (cu excepția municipiului București) după județele: Ilfov, Prahova, Iași, Galați, Dâmbovița și Brașov.

Ponderea județului în populația Regiunii de Nord-Est este de 19,2% iar in populația țării de 3,26% , față de 3,23% în 1992.

Județul Bacău este unul dintre cele mai industrializate din Moldova, având două rafinării de petrol lângă localitățile Onești și Dărmănești.

Datorită creșterii natalității medii, care atinge 20-25‰ și a scăderii pronunțate a mortalității generale, numărul populației se află într-o dinamică mereu ascendentă. În județul Bacău, populația a crescut de la 375 035 locuitori în anul 1930 la 667 712 locuitori în anul 1977, iar la 1 iulie 1979 ea ajunsese la 686 787 locuitori.

În timp, evoluția populației județului Bacău că în perioada 1977- 1992 a înregistrat o creștere cu aproape 70 mii persoane, iar în perioada 1992- 2002 aceasta s-a diminuat cu aproape 31 mii persoane. Dacă în perioada 1977-1992 populația județului a crescut într-un ritm mediu anual de 0,7% (+4,6 mii persoane/ an), în perioada 1992-2000 aceasta s-a diminuat într-un ritm mediu anual de -0,43% (-3,1 mii persoane/an), ce-i drept un ritm negativ cu puțin mai mic decât la nivelul țării (-0,5%). Toate acestea s-au produs în ambele cazuri în special ca urmare a scăderii accentuate a natalității din ultimii 10 ani, corelat cu soldul negativ al migrației externe.

Comparativ cu anul 1960, numărul cadrelor sanitare cu studii superioare și medii s-a dublat, revenind 815 locuitori la un medic, în 1979, față de 1180 în 1960. Cu toate că numărul locuitorilor ce revin la un medic este cu mult peste media pe țară(cu cca. 200 locuitori) și peste media a încă 33 județe, mortalitatea generală înregistrată în ultimii 15 ani a fost mai mică decât cea pe țară.

Dacă pe linia mortalității generale, rezultatele pozitive obținute în județul Bacău sunt evidente, în schimb mărimea indicilor mortalității infantile nu s-a situat în nici un an sub media pe țară, deși a scăzut substanțial față de trecut, ca urmare a condițiilor create, a eficienței instituțiilor și cadrelor medico-sanitare și a măsurilor cu caracter social luate.

Preocuparea continuă, în cadrul programelor de îmbunătățire a stării de sănătate, a cunoscut o intensitate deosebită mai ales în ultimii 10- 15 ani.

Scăderea mortalității infantile de la 105,6 la mia de născuți vii în 1960 la 35,4 la mie în 1979 a fost precedată și de crearea unei baze materiale adecvate și de eforturi susținute din partea întregului sistem sanitar.

Numărul născuților morți la o sută născuți vii în perioada ultimilor ani a fost într-o continuă scădere, situându-se din 1971 sub media pe țară. Dacă în 1965 numărul născuților morți la o sută născuți vii era la nivelul țării de 1,5 și în județul Bacău de 2,3, în 1975 acesta a scăzut la nivelul țării la 1,0 și în județul Bacău la 0,9, iar în 1979 la 0,8.