Natalitatea în Finlanda în Perioada 1990-2009

INTRODUCERE

Până în anii 1990, dezvoltarea de politici familiale în Finlanda a fost o parte din povestea de succes a statului şi bunăstării nordice. Prestaţile familiale şi servicile pentru familii au ajuns la scadenţă, pentru a îndeplini cerinţele de înaltă calitate nordice. În consecinţă, rata sărăciei în rândul copiilor a fost relativ scăzută .

În primăvara anului 1991 a fost paradisul pierdut. Finlanda a căzut într-o recesiune economică profundă. Economia naţională a scăzut cu 12% în doar trei ani. Acest lucru a dus la depresie a dificultăţi în domeniul finanţelor publice. Suma transferurilor de venituri plătite pentru gospodării a crescut foarte mult mai ales din cauza creşterii ratei şomajului de 3% la aproape 20%. Creşterea cheltuielilor datoriei publice şi de tăiere au fost răspunsurile la situaţia. Pe parcursul a mai multor ani, tinerii adulţi care tocmai au terminat studiile nu au avut unde să se angajeze.Acest lucru a însemnat că au întârziat la începerea vieţii lor de familie, de asemenea.

După un deceniu de pace din Finlanda şi după un deceniu şi jumătate de lungă ascensiune economică, este evident că Finlanda sa confruntat cu schimbările structurale permanente ceea ce vine de la politica socială şi pieţele muncii. La începutul depresiei, politica de familie nu a fost supusă la reduceri. A fost, după mijlocul anilor 1990, când guvernul a început să folosească o metodă de micşorare a populaţiei. Beneficii cum ar fi alocaţiile pentru copii au fost tăiate cu mai mult de 10% în termeni reali. Rata ridicată a şomajului este o moştenire permanentă a recesiunii, de asemenea. Rata şomajului este încă aproape 10%, iar noi contracte sunt în mare parte part-time şi de tip scurt timp,aceasta creează nesiguranţă.

Schimbări sociale dramatice face anilor 1990 o perioadă interesantă pentru a face o analiză demografică. Există semne de criză în ratele de căsătorii, divorţuri, avortul şi fertilitatea. Măsurile privind politica familială nu contribuie doar la bunăstarea copiilor, dar au, de asemenea, un impact mult mai larg în societate. Esping-Andersen susţine că politica de familie nedezvoltate, mai devreme sau mai târziu,o să fie reflectată în ratele natalităţii şi în structurile populaţiei.

Populaţia Finlandei

Comparativ cu cele mai multe alte ţări europene, Finlanda este mic în termeni de populaţie, dar în ceea ce priveşte zona, este de marime medie. În anul 2000 populaţia a fost de aproximativ 5,2 milioane de locuitori, din care 1 145 500 au fost sub 18 ani. În 1990 numărul populaţiei a fost de aproximativ 5 milioane de locuitori. De la mijlocul anilor 1990 o creştere anuală a rămas sub 20 000 de persoane. Creşterea se explică prin variaţiile în numărul de naşteri şi decese şi de imigrare.

Cultura Finlandei este foarte omogenă, 93% din populaţie vorbesc finlandeză, restul 7 procente vorbesc suedeză. Luteranismul a fost religia dominantă din secolul al XVII-lea, şi 88% din finlandezi aparţin Bisericii Evanghelice-Luterane, în timp ce 1% aparţine Bisericii Ortodoxe. Datorită poziţiei sale geografice şi istorie, minoritare tradiţionale laponă în Nord este doar 4000 de oameni.Numărul refugiaţilor este de numai 11 000. Cu toate acestea, aici, de asemenea, 1990 a fost timp de schimbare. Numărul de persoane născute străine sa triplat în anii 1990. Cea mai mare parte a creşterii se explică prin migrarea de la fosta URSS. În total, procentul populaţiei de oameni născuţi în afara Finlandei a crescut de la 0,8 la 2,7 la 1990, fiind acum circa 150 000 de persoane.

Piramida demografică seamănă cu cea a celorlalte ţări industriale, cu varsta mijlocie predomină. 18% este sub 14 de ani, iar 15 % este de peste 65 de ani. În timpul următoarele câteva decenii, proporţia persoanelor în vârstă este proiectată să crească foarte rapid. Împreună cu reducerea curent în grupele de vârstă mai tinere, acest lucru va duce la o schimbare radicală în distribuţia pe vârste a ţării.

Figurile 2.1 şi 2.2 arată că ponderea populaţiei cu vârsta de sub cinci ani este acum mai puţin de jumătate din cifrele imediat după al doilea război mondial. Scăderea populaţiei a fost aparent rapid după recesiunea 1990. Populaţia născută la 2001 a fost cea mai mică după război mondial.

Tabelul 2.1 Populaţia de vârsta de la sfârşitul anului, 1950-2001,%

0-4 5-14 15-24 25-44 45-64 65-74 75-

1950 12,5 17,5 15,8 28,6 18,9 4,7 2,0

1960 9,2 20,9 15,4 25,8 21,2 5,1 2,3

1970 7,4 17,0 18,8 25,8 21,7 6,6 2,7

1980 6,7 13,5 15,9 30,6 21,3 7,9 4,1

1990 6,3 13,0 12,9 32,1 22,2 7,8 5,7

1996 6,2 12,6 12,4 29,2 25,1 8,5 6,0

1997 6,1 12,6 12,5 28,6 25,6 8,5 6,1

1998 5,9 12,5 12,7 28,1 26,1 8,4 6,3

1999 5,8 12,5 12,8 27,6 26,5 8,4 6,4

2000 5,6 12,5 12,7 27,3 26,9 8,4 6,6

2001 5,5 12,4 12,6 27,0 27,3 8,4 6,7

Figura 2.2 Populaţia pe vârste la sfârşitul anului, 1950-2001,%