Raport de practică - Direcția Regională de Statistică Dolj

1.1 Scurt istoric al statisticii romanesti

Statistica a fost folosită pentru rezolvarea unor nevoi practice ale vieţii sociale din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, o regăsim atât în primele forme de evidenţă a populaţiei şi bunurilor materiale, cât şi în rezolvarea celor mai variate şi complexe probleme de conducere.

În ţara noastră statistica oficială reprezentată de Institutul Naţional de Statistică este una dintre cele mai vechi instituţii publice. Se poate spune chiar că ea s-a creat odată cu statutul român unitar la nici o jumătate de an de la actul istoric din 24 ianuarie 1859.

Ctitorită graţie implicării generoase a unor eminente personalităţi ale gândirii economice, Dionisie Pop Marţian şi Ion Ionescu de la Brad, în primul rând, dar şi a înţelepciunii şi clarviziunii Domnului Unirii şi a unor oameni politici ai timpului, precum Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Kretzulescu, statistica oficială românească a răspuns, încă de la crearea sa, importantei sale meniri sociale.

Astfel la 16 aprilie 1859, Nicolae Kreţulescu, la acea dată ministru secretar de stat al Departamentului din Năuntru, înmânează domnitorului Alexandru Ioan Cuza un raport pentru formarea unui Birou Statistic al Ţării, raport pe care Domnitorul îl trimite spre dezbatere Consiliului Administrativ.

“Sunt convins că – spunea Nicolae Kretzulescu – nici o măsură administrativă, financiară sau fie de orice altă natură, nu se poate întocmi de un guvern într-un chip exact şi complet, fără ca mai întâi să aibă guvernul cunoştinţe şi temeiuri asupra materiei care face obiectul acelei măsuri sau legiuiri.”

Propunerea, oficial însuşită şi în jurnalul Consiliului Administrativ din 24 aprilie 1859, a fost confirmată prin semnătura domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Astfel, se stipulează înfiinţarea, cu titlu provizoriu, până la “facerea unui proiect de legiuire pentru a lui permanenţă” a unui Birou de Statistică, în fruntea căruia a fost Dionisie Pop Marţian.

Acesta elaborează, la scurtă vreme, prima formă a “Proiectului pentru instituirea unui oficiu central de statistică administrativă”, conceput a funcţiona cu 12 secţiuni acoperitoare pentru nevoile de date şi informaţii statistice ale momentului: Teritorial, Populaţia, Agricultura, Industria, Comerţul interior, Comerţul extern, Administraţia Publică, Finanţele, Ordinea Militară, Justiţia, Instruirea Publică, Municipalităţile.

La 5 iunie 1859, Dionisie Pop Marţian definitivează expunerea de motive pentru înfiinţarea definitivă a Oficiului central Statistic şi pentru aprobarea primului buget al acestuia de către Camera Electivă.

Intrat pe ordinea de zi a Adunării elective din 1 iulie 1859 proiectul privind înfiinţarea Oficiului Central Statistic din Ţara Românească este votat la 3 iulie şi validat prin Ordonanţă domnească din 12 iulie 1859.

Astfel, statistica oficială românească devenise o realitate şi a debutat ca instituţie în acelaşi an printr-o cercetare de excepţională anvergură “Recensământul populaţiei” (1859 – 1860), organizat şi definitivat sub conducerea lui Dionisie Pop Marţian în Ţara Românească şi a lui Ion Ionescu de la Brad în Moldova.

Aceasta a fost o dovadă de încredere justificată în capacitatea statisticii româneşti de a – şi asigura, în scurtă vreme, atât metodologiile şi tehnicile de lucru necesare cât şi personalul în măsură să le aplice.

Convins de necesitatea unui singur organism statistic la nivel naţional, Dionisie Pop Marţian a militat statornic şi vizionar pentru unificarea Oficiului Statistic din Bucureşti cu Directoratul Statistic ce funcţiona la Iaşi.

1.2 Statistica ca stiinta si rolul ei in cunoasterea stiintei

În dezvoltarea istorică a ştiinţelor în general, şi a celor social-economice în special, se remarcă atât un proces de diferenţiere în funcţie de particularităţile lor de studiu, cât şi de apariţie a unor ştiinţe cu caracter multidisciplinar sau de graniţă, impuse de necesitatea cunoaşterii multiplelor conexiuni în cadrul societăţii, prin utilizarea echipamentelor moderne de investigaţie ştiinţifică.

În cadrul ştiinţelor economice şi sociale, aspectele cantitativ – numerice ale fenomenelor şi proceselor din natură, tehnologie şi societate, în interdependenţă cu aspectul lor calitativ, nu pot fi studiate fără ajutorul statisticii.

Statistica a fost folosită pentru rezolvarea unor nevoi practice ale vieţii sociale din cele mai vechi timpuri până astăzi, o regăsim atât în formele de evidenţă a populaţiei şi bunurilor materiale, cât şi în rezolvarea, în condiţiile actuale ale folosirii echipamentelor moderne de calcul, acelor mai variate şi complexe probleme de conducere.

În economia de piaţă, statistica dobândeşte funcţii noi, devenind pivotul diferitelor sisteme informaţionale iar prin concepte, metode, tehnici şi operanzi specifici contribuie, direct sau prin intermediul altor ştiinţe la procesul de management, la nivel micro şi macroeconomic.