Șomajul

CAPITOLUL 1: PREZENTAREA NOTIUNII DE SOMAJ

1.1.Scurt istoric, definire si caracteristici

Nefolosirea, în forme si grade diferite, a unei parti a fortei de munca active inseamna somaj. Existenta sa ca fenomen economic si social este legata de productia moderna, de aparitia pietei muncii si a salariului ca pret al fortei de munca.

Pentru secolul XIX, liberal sub raportul filosofiei economice dominante, somajul nu a constituit o problema. Eventualele întreruperi sau absente în procesul muncii nu erau socotite decât pene efemere si cu cauze sociale. Abia în ultimul sfert al acestei perioade se pune problema somajului în termeni efectiv economici.

Evolutia prin dezechilibru, sinuozitatea procesului reproductiei, aparitia unor factori noi de influenta sub incidenta progresului tehnic etc.,fenomene specifice începutului de secol XX , dar, cu deosebire, marea criza a anilor 1929-1933 constientizeaza lumea ca folosirea fortei de munca este o problema. Cu aceasta ocazie economistul englez J.M. Keynes îsi face un mare merit din a sustine ,argumentat, ca orice politica economica, care se vrea cu sorti de izbânda trebuie sa-si faca din folosirea cât mai deplina a fortei de munca alfa si omega discursului. Începând de aici, somajul si inflatia devin însotitorii nedoriti, dar permanenti ai economiei contemporane. În acelasi timp, problema somajului se intitutionalizeaza;statul îsi asuma responsabilitati si actioneaza în mod direct pentru a mentine sub control amintitele fenomene; îsi construieste strategii. Este, de altfel, obligat sa o faca, pentru ca economia în sine nu mai garanteaza, în virtutea mecanismelor spontane autoreglatoare, folosirea deplina a fortei de munca. În actiunea sa este obligat sa tina seama de urmatoarele împrejurari:

Crearea unui loc de munca în plus nu raspunde doar unei cerinte de ocupare;pe lânga faptul ca respectivul loc de munca se realizeaza la costuri din ce în ce mai mari, el trebuie sa aiba si o fundamentare economica, sa-i fie necesar economiei.

Societatea s-a prezentat, întotdeauna, de o maniera stratificata, atât sub raportul structurii ocupationale cât si al celei salariale. Realizarea consensului între participantii la actul productiei în formula „un loc pentru fiecare si fiecare la locul sau presupune acceptarea de catre orice individ a pozitiei pe care o ocupa în piramida sociala”1. Nu este aceasta un lucru usor realizabil. Aceasta si numai pentru faptul ca inegalitatile au fost întotdeauna greu tolerabile în conditiile în care exista si se manifesta o inertie a categoriilor sociale privilegiate pentru a reproduce inegalitatile.

Exista un foarte mare numar de factori care influenteaza marimea somajului precum: progresul tehnic, cresterea populatiei, sistemul de învatamânt , ritmul si natura cresterii economice etc. Influenta fiecarui factor este complexa si contradictorie. Dorim a se retine ca somajul nu este un dat si un rezultat exclusiv al dezvoltarii economice. Elemente care tin de sfera socialului, politicului, psihologicului etc. Au o mare pondere în determinarea naturii si formei somajului:ca acesta îmbraca forme si se manifesta în conditii concret-istorice si nu dupa o ecuatie sau un sistem de ecuatii prestabilite.

Fenomen si problema majora a lumii contemporane, de multe ori chiar dramatica, somajul este greu de definit.

Prin trimitere la statistica a soma înseamna a nu lucra în mod oficial, adica lipsa, pentru o anumita perioada de timp, a unui loc de munca cu consemnarea acestui fapt în evidenta institutiei specializate în tara rspectiva cu problemele muncii si ocrotirii sociale. Cât priveste somajul, o definitie sintetizata, acceptabila si,în acelasi timp, simpla o ofera economistii francezi Henri Guitton si Daniel Vitry în urmatoarii termeni:”este somer individul care, desi legal si fizic ar putea sa munceasca si cauta un loc de munca, nu îl gaseste la rata de salarui curent al pietei”

Judecând în termenii pietei muncii, somajul desemneaza acea situatie în care oferta de munca se gaseste în excedent fata de cererea de munca.

1.2. Masurarea somajului

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. S-au înfiintat pentru aceasta analiza institutii specializate, care aplica modalitati specifice de înregistrare a somajului.

Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sunt nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie si structura (componenta).

Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza în raport cu numarul total al persoanelor care sunt apte si dornice sa munceasca. Astfel, masurarea are loc:

a) În expresie absoluta (masa somajului) - numarul persoanelor care la un moment dat întrunesc conditiile pentru a fi incluse în categoria somerilor (numarul persoanelor din populatia activa disponibila neocupata).

b) În expresie relativa (rata somajului), calculata ca raportul procentual între numarul mediu al somerilor si:

- Populatia activa

- Populatia activa disponibila

- Forta de munca (populasia activa+someri)

- Populatia ocupata

- Populatia ocupata ca salariati

Subevaluarea somajului consta în înregistrarea doar a persoanelor ce primesc

indemnizatie de somaj, excluzând alte categorii, ca tinerii care încheie un ciclu de învatamânt si nu au loc de munca, persoanele care nu au temporar un loc de munca.

Supraevaluarea somajului reprezinta înregistrarea ca someri si a altor categorii neîndreptatite ca: persoanele care încaseaza indemnizatia de somaj, dar nu au intentia de a se angaja; persoanle care au deja un loc de munca, dar pretind ca sunt someri, pentru ca lucreaza „la negru”; persoanele care nu doresc sa munceasca din motive strict personale.