Stilul de Viață al Sucevenilor

1. CONSIDERAŢII METODOLOGICE NECESARE

Stilul de viaţă reprezintă un concept deosebit de popular în ştiinţele sociale. Utilizarea sa extrem de frecventă l-a făcut să fie supus unor tendinţe de extindere permanentă a conţinutului, termenul dobândind o multitudine de valenţe care nu fac altceva decât să îi confere o anumită ambiguitate. Folosirea frecventă ca sinonim pentru concepte înrudite (subcultură/cultură, mod de viaţă, clasă socială) cu care uneori stilul de viaţă este confundat, contribuie la relativa sa neclaritate.

Stilul de viaţă include câteva componente prin care oamenii îşi desfăşoară unele aspecte majore ale vieţii, componente cum ar fi: munca, recreerea, hrănirea, soluţionarea problemelor şi altele.

Fiecare individ îşi dezvoltă un stil de viaţă în mare parte prin încercări şi erori. Oamenii încearcă diferite acţiuni şi, obişnuiesc să adopte ca obiceiuri acele comportamente care conferă cea mai mare reuşită şi satisfacţie. Aceste comportamente pot fi grupate într-un număr de structuri întrepătrunse, ceea ce creează componentele stilului de viaţă. Fiecare componentă poate declanşa un anume efect asupra câtorva dimensiuni ale sănătăţii persoanei.

Din acest punct de vedere, stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii de viaţă care afectează sănătatea persoanelor. Este vorba de riscuri autosumate cum ar fi: tabagismul, abuzul de alcool, consumul de droguri, alimentaţia excesivă, dezechilibrată sau subnutrită, sedentarismul, lipsa timpului liber, insuficienţa odihnei/somnului, incapapcitatea de a face faţă stresului cotidian şi profesional într-un mod adecvat. Toate acestea sunt riscuri imputabile persoanei, care pun în pericol sănătatea proprie. Uneori aceste riscuri sunt impuse de condiţiile social-economice ale persoanei cum ar fi: sărăcia, şomajul, discriminarea socială, sexuală, etnică, inegalităţile şi conflictele sociale.

Stilul de viaţă constă din combinaţii ale diferitelor practici şi deprinderi comportamentale şi condiţii de mediu ce reflectă modul de viaţă, influenţate de antecedentele familiale, condiţiile culturale şi socio-economice ale persoanei. În esenţă, stilul de viaţă este tipul de comportament repetitiv, habitual, condiţionat de nivelul de cultură şi de nivelul de trai, este modul de viaţă bazat pe interacţiunea dintre condiţiile de viaţă în sens larg şi tipurile caracteristice de comportament, determinate de factorii socio-culturali şi de caracteristicile personale. Modificarea stilului de viaţă implică deci schimbarea concomitentă a comportamentului personal şi a conditiilor de viaţă.

În concluzie, putem spune că fiecare individ este “protagonistul” unui anumit stil de viaţă propriu şi constant, precum şi al unor “subvariante” proprii fiecărei etape de viaţă parcuse. Dacă la un copil nu se poate vorbi încă de un stil de viaţă propriu-zis, odată cu adolescenţa, cu procesul de cristalizare a personalităţii, începe să se contureze şi un stil de viaţă propriu, pe care tinereţea şi maturitatea îl vor desăvârşi. În structurarea lui, influenţa familiei, a şcolii, a altor instituţii educative se interferează cu influenţa celor apropiaţi, cu influenţa literaturii, a televiziunii, a mass-mediei în general, care pot oferi tipologii diferite ale stilurilor de viaţă şi care pot fi copiate, refuzate, şi valorizate de către individ. Alături de stiluri de viaţă defavorabile pentru sănătate – care cuprind factorii de risc menţionaţi anterior – există şi pot fi modelate prin acţiuni de educaţie stiluri de viaţă favorabile sănătăţii: practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi evitarea sedentarismului, alimentaţia echilibrată şi variată (bogată în legume şi fructe proaspete, săracă în grăsimi), evitarea fumatului şi a consumului de droguri, consumul moderat de alcool, igiena personală şi sexuală, efectuarea de controale medicale periodice, folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul cotidian, profesional. Promovarea unui stil de viaţă care să maximizeze, în limitele unor condiţii date, sănătatea, bunăstarea şi împlinirea umană, reprezintă un obiectiv a cărui realizare presupune acţiune conjugată a disciplinelor medicale şi comportamentale, a factorilor economici, politici, sociali şi culturali. Stilul de viaţă are o importanţă majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. Astfel, ponderea celor patru factori determinanţi ai sănătăţii este următoarea:

stilul de viaţă – 51%

factorul biologic – 20%

mediul ambiant – 19%

sistemul ingrijirilor de sanatate – 10%

2. DEFINIREA TEMEI DE CERCETARE

Tema acestei cercetări se intitulează “Stilul de viaţă abordat de suceveni’’

Este o anchetă internă periodică la care au participat un număr de 100 de persoane, locuitori ai oraşului Suceava.

S-a optat pentru utilizarea unei anchete pe bază de sondaj (prin completarea unui chestionar) în cadrul căreia au fost intervievaţi o parte din locuitorii oraşului Suceava. Aceasta datorită principalelor avantaje ale sondajului, respectiv calitatea deosebită a rezultatelor obţinute dintr-o cercetare parţiala ştiinţific organizată şi nu în ultimul rând a costului mai redus comparativ cu cercetarea totală.

3. STABILIREA OBIECTIVELOR CERCETĂRII

Obiectivele concrete ale cercetătii sunt:

1 Obiectivul nr. 1. Identificarea obiceiurilor populaţiei din Suceava legate de alimentaţie;

2 Obiectivul nr. 2.Stabilirea atitudinii sucevenilor faţă de practicarea exerciţiilor fizice;

3 Obiectivul nr. 3. Stabilirea obişnuinţelor şi obiceiurilor pe care le au sucevenii şi dacă acestea le favorizează sănătatea sau, dimpotrivă, o prejudiciază;

4 Obiectivul nr. 4. Identificarea posibilelor piedici ce pot apărea în viaţa sucevenilor în adoptarea unui stil de viaţă sănătos.

4. IDENTIFICAREA IPOTEZELOR ŞI A VARIABILELOR STUDIULUI

Ţinând cont de obiectivele enumerate mai sus, ipotezele şi variabilele studiului sunt următoarele:

Pentru Obiectivul nr. 1.

Ipoteza: Alimentaţia se află într-o strânsă legătură cu corpul nostru, ne afectează metabolismul, procesul de digestie şi până la urmă starea psihică. Nu este atunci deloc exagerat să spunem că felul de mâncare ales ne afectează direct sănătatea.

Variabila conceptuală: intenţia de utilizare a serviciului bancar respectiv depinde de masura în care clientul/potenţialul client cunoaşte serviciul bancar, respectiv avantajele oferite de acest serviciu;

Variabila operaţională: intenţia de utilizare a serviciului bancar respectiv variaţia de la o necunoaştere totală pana la o buna cunoaştere.

Pentru Obiectivul nr. 2

Ipoteza: Cine are nevoie de mişcare? Toată humea în doze mai slabe sau mai puternic, “administrat” cu o frecvenţă şi o intensitate mai mare sau mai mică, cu toţii avem nevoie de “medicamentul” denumit efort fizic.

Cercetările o arată fără dubiu: necesitatea de a face mişcare este adânc însrisă în codul nostru genetic, este o componentă esenţială a fiinţei umane, care ar trebui să ne însoţească pe tot parcursul vieţii. Studii amănunţite au arătat faptul că în diferite perioade ale existenţei sunt anumite tipuri de exerciţii fizice menite să asigure menţinerea sănătăţii.

Variabila conceptuală: O promovare corespunzătoare a caracteristicilor, avantajelor unui produs/serviciu bancar, în condiţiile unei competiţii acerbe între toate băncile pentru câştigarea unei cote de piaţă cât mai ridicate, este imperios necesară, chiar obligatorie;

Variabila operaţională: Calitatea unui serviciu/produs bancar, nivelul de eficacitate rezultat din următoarea scală de evaluare în intervalul 0 - 30: între 0 - 5 ~ negativ; 6 - 10 ~ slab; 11 - 15 ~ satisfăcător; 16 - 20 ~ bun; 21 - 25 ~ foarte bun şi între 25 - 30 ~ superior.

Pentru Obiectivul nr. 3

Ipoteza: Obişnuinţele şi obiceiurile zilnice ca alimentaţia, fumatul, consumul alcool, efectuarea de controale medicale periodice, folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul cotidian, profesional, odihna, lucrul sau folosirea timpului liber exercită o puternică influenţă asupra sănătăţii noastre.

Variabila conceptuală: Creşterea gradului de cunoştere a pieţei şi a modalităţilor de abordare, în final creşterea vânzărilor prin: identificarea de noi segmente de piaţă; cunoşterea mult mai detaliată a nevoilor specifice ale clienţilor; îmbunătăţirea strategiilor de atragere a clienţilor;

Variabila operaţională: segmentarea clienţilor din baza de date, raportare real-time şi historical asupra activităţii de tip outbound, managementul listelor de vizitatori.