Studiu statistic privind influența ratei natalității și mortalității asupra reglării valorii densității populației statelor europene, în contextul implementării conceptului de dezvoltare durabilă

1. Consideraţii generale

1. Scop

Acest studiu îşi propune să stabilească în ce măsură valorile natalităţii (în scădere) şi ale mortalităţii (în creştere) înregistrate în câteva state europene intervin în mecanismele interne ale evoluţiei numerice a populaţiei, cu referire directă la densitatea acesteia, făcând abstracţie de ceilalţi factori externi (condiţii trofice, migraţii, etc.).

2. Cadru, context, descriere

În condiţiile în care populaţia lumii ar putea să ajungă la 7 miliarde de locuitori până în 2012, stabilizându-se la 9 miliarde în 2050, sunt întreprinse tot mai des studii aprofundate în mai toate domeniile vieţii cotidiene. Am considerat oportună o analiză a situaţiei la nivelul statelor europene, la momentul actual, în direcţia stabilirii unei legături directe între amploarea natalităţii şi mortalităţii şi distribuirea în teritoriu a populaţiei acestor state.

3. Populaţie

Analiza implică şi se răsfrânge asupra a 10 state europene, în mod special alese prin reprezentativitatea lor (locaţie, teritoriu, istorie, perspective, etc.). Este vorba despre: Spania, Portugalia, Franţa, Italia, România, Anglia, Irlanda, Germania, Polonia şi Grecia.

4. Timp

Studiul foloseşte date privind valori ale natalităţii, mortalităţii, respectiv densităţii populaţiei statelor alese înregistrate între anii 2000-2002.

5. Spaţiu

Întinderea spaţială a acestui studiu statistic se restrânge la un număr de 10 state europene, menţionate anterior, neextinderea cercetarii şi la alte regiuni geografice rezumându-se la lipsa de pregătire de specialitate, intervalul temporal necesar unei cercetări de o mai mare anvergură, precum şi lipsei de date oficiale referitoare la o serie de state de pe continentul nostru, mai mici ca întindere, dar, uneori, poate mai interesant de studiat.

6. Culegerea datelor

Datele au fost procurate din anuarul “Statele lumii”, editura ROMBAY, Bucureşti, în acelaşi timp consultându-se şi o serie de site-uri pe Internet, precum http://www.cotidianul.ro, www.insse.ro şi altele, fapt ce denotă veridicitatea acestora.

7. Caracteristici

Principalele caracteristici avute în vedere pentru studiu sunt:

- Valoarea natalităţii : Xi ;

- Valoarea mortalităţii : Yi ;

- Valoarea densităţii populaţiei in respectivele state : Zi ;

8. Probleme teoretice

Pana acum cateva secole toate nucleele de populatie umana evoluau cu rate de crestere demografica apropiate de zero, intrucat ratele inalte ale natalitatii erau practic egalate de cele ale mortalitatii. Tarile europene au atins in ultimele secole avansuri sanitare progresive ce au diminuat rata mortalitatii, in timp ce avansurile culturale si sociale au permis o diminuare compensata a ratelor natalitatii. Scaderea in paralel a celor doua rate, prelungita de-a lungul a multor decenii a permis ca ajustarea demografica sa nu presupuna o piedica a cresterii economice si culturale.

Doar 15% dintre locuitorii Terrei locuiesc în ţări care îşi vor pierde din populaţie în următorii 50 de ani. Împreună, aceste ţări au mai puţin de un miliard de locuitori, dar ele sunt, în acelaşi timp, şi printre cele mai bine dezvoltate de pe glob: Japonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Franţa. Speranţa de viaţă carasteristică acestor ţări trece de 75 de ani. Amânarea naşterilor este unul dintre motivele depopulării Europei, conform Raportului Institutului de Cercetare pentru Politici Publice din Marea Britanie. Fiecare generaţie de femei are copii ceva mai târziu decât cea precedentă, făcând ca prapastia dintre generaţii să crească, în timp ce numărul lor scade.

Europa este singurul continent care îşi va pierde din populaţie in viitorul apropiat. În mai puţin de 50 de ani, vechiul continent va avea cu 70 de milioane de oameni mai puţin, iar declinul va afecta ţările cele mai bogate.

Creºterea mortalitãþii ºi migraþiile sunt în legãturã cu înrãutãþirea condiþiilor trofice.

Mecanismele interne transformã acþiunea factorilor externi în funcþie de densitatea populaþiei, transmiþând mai departe efectul (Wilbert, 1962). La om aceastã acþiune este minimã (servicii de asistenþã socialã) iar mecanismele interne ce controleazã - induc fertilitatea ºi mortalitatea în funcþie de densitate nu mai sunt eficiente, datoritã serviciilor de asistenþã medicalã.