Abuzul de Poziție Dominantă

Abuzul de poziţie dominantă

Capitolul I Poziţia dominantă, între legal şi ilicit (abuzul de poziţie dominantă)

1.1. Definiţie

Poziţia dominantă reprezintă acea situaţie în care un agent economic sau un grup de agenţi are capacitatea de a se comporta independent faţă de furnizori, concurenţi şi clienţi, existând astfel şansa de a afecta mediul concurenţial pe piaţa relevantă.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a decis în cadrul unei speţe că "poziţia dominantă este situaţia de forţă economică deţinuta de o intreprindere care îi conferă putinţa de a împiedica menţinerea unei concurenţe efective pe piaţa în cauză, asigurându-i posibilitatea unor comportamente independente, într-o măsura apreciabilă, atât faţă de concurenţii săi, cât şi faţă de clienţii săi şi finalmente faţă de consumatori".

Poziţia dominantă în sine nu este interzisă pe piaţa comunitară şi nici pe piaţa românească iar agenţii economici care au această poziţie intră sub incidenţa legii doar în cazul în care săvârşesc fapte anticoncurenţiale. Poziţia dominantă este ilicită în cazul în care a fost dobandită în mod illicit şi în cazul în care se face abuz de aceasta.

În conformitate cu prevederile art. (82) al Tratatului CE , nu se sancţionează poziţia dominată decît în situaţia în care devine o exploatare abuzivă de poziţie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în interiorul pieţei interne sau într-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piaţă internă, atâta timp cât afectează comerţul dintre statele membre.

Definiţia Curţii de Justiţie are temei în prevederile art. 3 lit. g din Tratatul C.E., conform cărora, activitatea Comunităţii comportă un regim care să creeze siguranţa că, în cadrul pieţei interne, concurenţa nu este denaturată şi de asemenea se pune accent pe comportamentele neconforme ale întreprinderii care devine o poziţie dominantă, fapt ce duce la modificarea situaţiei de pe piaţă. Art. 82 ţine seama de acţiunile, scopurile şi rezultatele întreprinderii care se află într-o poziţie dominantă.

1.2. Legislatie

Încă de la adoptarea Tratatului de la Roma din 1957 (care crea piaţa comună europeană) s-a dorit găsire unei soluţii la nivel european în ceea ce priveşte conflictul între o poziţie dominantă de pe o anumită piaţă şi profitarea de această poziţie.

Articolele 81-86 din acest tratat reprezintă o bază legislativă care permite CE să cerceteze cazurile în care poziţia dominantă a unui anumit actor pe piaţa europeană este folosită abuziv. Această bază legislativă este completată de mai multe acte normative europene care reglementează capacitatea de acţiune a Comunităţilor Europene în eventualitatea apariţiei unor astfel de cazuri şi de dispoziţii specifice anumitor sectoare.

Regulamentul CC din 13.05.2004 privind aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea 21/ 1996 nu sancţionează poziţia dominantă ci numai abuzul ei.

1.3. Formele abuzului de poziţie dominantă

În ceea ce privesc practicile utilizate de către actorii economici pe piaţă în materie de concurenţă neloială respectiv buz de poziţie dominantă, acestea sunt variate:

- Eliminarea concurenţei; impiedicarea intrarii unui agent economic pe piaţa relevantă; adoptarea de practici ce i-ar afecta interesele in situatia in care nu s-ar bucura de pozitia dominanta (vanzarea sub costurile de productie);

- Prejudicierea consumatorilor – există situaţii în care un agent economic dominant poate fi acuzat de propriul client sau furnizor de aplicarea unui tratament discriminatoriu referitor la politica de preţuri sau poate denunţa unilateral contractul cu clientul/ furnizorul, fără motive obiective).