Actori Politici Colectivi

CAP I: Aspecte generale privind partidele politice

1.1 Definirea noţiunii de partide politice şi scopul acestora

În societatea modernă partidele politice s- au impus ca realităţi incontestabile. Acestea îşi merită caracterizările de „ motor al vieţii politice”, „ motiv al îmbătrânirii clasicei teorii a separaţiei puterilor”, dar şi pe cea de „rău necesar”. Astăzi partidele politice au pătruns în constituţii.

O constituţie nouă ce se adoptă şi care nu ar cuprinde reglementări privind partidele politice ar putea fi lesne pusă sub semnul întrebării.

Fără îndoială definirea partidului politic trebuie să înceapă cu menţionarea faptului că este o asociaţie. Prin aceasta se exprimă atât modul de formare (prin exercitarea de către cetăţeni a dreptului de asociere), cât şi compoziţi (este o grupare de cetăţeni, un colectiv).

Partidele politice pot fi definite ca fiind asociaţii libere ale cetăţenilor prin care se urmăreşte, pe baza unei platforme (program), definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, asociaţii care au şi îşi afirmă clar şi deshis voinţa şi aptitudinea guvernării. Numeroşi jurişti, politologi sau sociologi încearcă să contureze o definiţie a partidului politic.

De exemplu, R. G. Schwartzemberg consideră că un partid politic este o organizaţie durabilă, organizată la nivel naţional şi local, urmărind să cucerească şi să exercite puterea şi căutând, în acest scop, susţinerea populară.

S. Neumann consideră partidul o asociere de cetăţeni într- o organizaţie care se distinge de alte forme de asociere printr- un program specific, printr- o participare la organizarea şi conducerea societăţii, într- un ansamblu unitar.

G. Burdeau propune definirea partidului ca grup de indivizi care, profesând aceleaşi vederi politice se străduiesc să le facă să prevaleze şi, raliindu- se cel mai mare număr posibil de cetăţeni, urmăresc cucerirea puterii sau, cel puţin, influenţarea deciziilor ei.

De asemenea, şi Max Weber scria: „ Trebuie să înţelegem prin partide asociaţiile bazându- se pe un angajament (formal) liber, având ca scop să procure şefilor lor puterea în sânul unei grupări şi militanţilor lor activi şanse ideale sau materiale pentru a atinge ţeluri, obiective, pentru a obţine avantaje personale, sau pentru a le realiza pe amândouă”.

În concepţia lui P. P. Negulescu, partidele politice se nasc „prin gruparea cetăţenilor în organizări politice diferite, după ideile lor cu privire la direcţia pe care trebuie să o urmeze dezvoltarea statului respectiv şi la mijloacele cele mai potrivite de a uşura şi de grăbi acea dezvoltare ”.

Într- o definiţie complexă şi cuprinzătoare, D. Gusti califica partidul ca fiind o „asociaţie liberă de cetăţeni, uniţi în mod permanent prin interese şi idei comune, de caracter general, asociaţie ce urmăreşte în plină lumină publică a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social”.

Definirea partidului politic nu poate fi concepută fără nominalizarea scopului (scopurilor) acestora. Este firesc să se explice (să se afirme) în ce scop cetăţenii se asociază în partide.

Scopurile partidelor sunt prezentate ca fiind:

a. promovarea prin eforturile comune ale membrilor a interesului naţional pe baza unui oarecare principiu particular asupra căruia ei sunt de acord;

b. să procure şefilor lor puterea în sânul unui grup şi militanţilor activi şanse- ideale sau materiale- de a urmări scopuri obiective;

c. de a obţine avantaje personale sau de a le realiza pe amândouă;

d. realizarea unui program politic;

e. urmărirea realizării unei filosofii sau ideologii, cu finalitatea cuceririi şi exerciţiului puterii;

f. contribuţia la exprimarea sufragiului, propunând programe şi prezentând candidaţi în alegeri;

g. asigurarea fericirii tuturor;

h. contrbuţia la dezvoltarea corpului social, uşurându- i şi grăbindu- i progresul;

i. datoria de a conserva existenţa politică a poporului etc.

Pentru a- şi atinge ţelul, partidele organizează competiţia în vederea cuceririi puterii în stat. Pregătirea şi susţinerea campaniei electorale exprimă în modul cel mai direct esenţa şi rolul principal al partidelor. Aceasta presupune desemnarea candidaţilor la posturile elective, elaborarea şi difuzarea platformelor şi programelor, structurarea opiniei şi eliminarea decalajului opinie- partid, încadrarea acesteia şi încadrarea celor aleşi.

Partidele „ritmează viaţa politică”, ele îi determină pe cetăţeni să renunţe la unele preferinţe prea strict individuale, în favoarea programului şi să voteze mai mult idei decât persoane.

Rolul partidelor politice nu se limitează la perioada alegerilor. Ele desfăşoară şi activităţi de formare, conştientizare şi educare, propunând o anumită concepţie privind raporturile politice, fundamentează pe o construcţie doctrinară structurală.