Actul Administrativ de Autoritate

1. Definitie

Actul administrativ de autoritate este actul juridic adoptat sau emis de un serviciu public administrativ, in mod unilateral, in baza si in vederea executarii legii, pentru nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, de regula, de drept administrativ .

Este important să facem distincţie între actele care sunt veritabile decizii de cele care nu au un asemenea caracter; numai primele au ca efect modificarea ordinii juridice şi ca urmare pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.

Deciziile administrative sau actele administrative sunt partea cea mai importantă a actelor unilaterale emise de administraţie. Menţionăm însă că administraţia nu deţine monopolul emiterii actelor administrative, anumitor persoane li se pot atribui prerogative exorbitante de la dreptul comun şi pot proceda ca o autoritate administrativă. Este vorba despre persoanele care exercită o misiune de serviciu public (ex. sunt acte administrative şi diplomele eliberate de universităţile particulare).

Actul administrativ de autoritate a fost calificat de către fosta Curte de Casaţie şi Justiţie în două decizii pronunţate în 1934 şi 1935 în sensul că este „orice măsură luată sau ordonată de administraţie, în calitatea ei de deţinătoare a puterii nu ca titulară a unui drept subiectiv al autorităţii ci ca o funcţiune necesară pentru a impune administraţilor anumite interdicţii şi obligaţiuni în executarea legilor şi regulamentelor . Cealaltă decizie, din 1934 a aceleiaşi Înalte Curţi de Casaţie stabileşte că „prin act administrativ de autoritate se înţelege un act făcut de o administraţie în calitate de autoritate publică exercitând funcţiunea ei în numele interesului general, ordonând sau interzicând cererea administraţilor” .

Prin actele de autoritate, administratia publica realizeaza componenta dispozitiv-executiva a activitatii sale, exercitandu-si prerogativele sale de putere publica, in raporturile cu ceilalti subiecti de drept . Aceste acte de autoritate reprezinta, practic, categoria de acte administrative prin care autoritatile administratiei publice isi exercita cele mai multe dintre atributiile care le revin. Cuprinzand o vointa unilaterala, imperativa, aceste acte asigura in gradul cel mai inalt organizarea executarii si executarea legii, de catre emitentul actului .

În doctrina recentă în general nu se utilizează sintagma de act administrativ de autoritate, ci pur şi simplu de act administrativ, argumentat prin aceea că emiterea oricărui act administrativ în regim de putere publică, de autoritate a statului, presupune neîndoielnic că este vorba de un act de autoritate. Chiar şi în cazul în care actul ar proveni de la un stabiliment de utilitate publică care acţionează pe baza unei abilităţi provenind de la o autoritate publică, actul unilateral emis de un astfel de stabiliment de utilitate publică are, de asemenea, caracterul de act de autoritate. Dacă până acum definiţia actului administrativ a fost lăsată la aprecierea jurisprudenţei sau a doctrinei, noua lege a contenciosului administrativ tranşează definiţia actului administrativ. Astfel, art. 2 din legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, intitula „semnificaţia unor termeni” la alin. 1 lit. c stabileşte: act administrativ – actul unilateral emis cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere , modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legi şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:

- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;

- executarea lucrărilor de interes public;

- prestarea serviciilor publice;

- achiziţii publice.

Alineatul 2 al art. 2 stabileşte că „se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

La nivelul unor autorităţi administrative, actele administrative de autoritate reprezintă caracteristica esenţială a activităţii acestora, aproape exclusivitatea manifestărilor, aşa cum este cazul Preşedintelui României, a Guvernului sau a unor ministere ori autorităţi administrative autonome centrale. Pe măsură ce ne situăm în faţa unor autorităţi şi instituţii administrative aflate pe o poziţie ierarhică inferioară, numărul actelor administrative de autoritate scade, datorită restrângerii competenţelor decizionale, normative, al specializării activităţii acestor structuri administrative.

Rezultă că nivelul ierarhic unde se situează o anumită autoritate administrativă are un impact direct asupra caracteristicilor activităţii acesteia şi în special în ceea ce priveşte numărul actelor administrative emise, a operaţiunilor administrative sau a altor manifestări legale ale autorităţilor publice.

Guvernul reprezintă în acest context autoritatea cu competenţă generală, naţională în domeniul administraţiei publice, chiar dacă „executivul nostru” este unul bicefal, „Preşedinte – Guvern”, cum se susţine în doctrina recentă .